Nivelul următor: ne-am mutat pe www.telemarcu.ro

var-2

Blogul acesta a consemnat debutul meu în ceea ce privește articolele despre sărituri cu schiurile și a însumat 140 de scrieri publicate în decursul a aproximativ 18 luni.

Din fericire, a sosit timpul ca proiectul Telemarcu să avanseze la nivelul următor, iar începând de astăzi, 21 noiembrie 2016, site-ul http://www.telemarcu.ro este deschis și poate fi accesat atât de pe PC, laptop, tabletă sau telefon mobil.

Mulțumiri sincere tuturor cititorilor care au frecventat acest blog!

Pentru nostalgici, acest blog va rămâne „în viață” atât cât depinde de mine, iar cei interesați pot să citească anumite cronici de etapă ale sezoanelor 2014/15 și 2015/16, care vor rămâne în exclusivitate aici.

Vă aștept pe site!

Marcu Czentye, 21 noiembrie 2016

Advertisements

Medalia de aur a lui „Eddie the Eagle”

feelslikehomeblog com

Rareori, lumea cinematografică își îndreaptă obiectivele și asupra sportului. De o raritate și mai apăsată sunt proiectele filmice reliefând discipline sportive de iarnă. Săriturile cu schiurile au constituit tema unui film sud-coreean, „Take Off”, lansat în 2009, însă „Eddie the Eagle” a fost primul care a dobândit în mod rapid recunoaștere pe plan internațional.

„Eddie the Eagle” aduce în prim-plan povestea lui Michael Edwards, zis și Eddie, primul săritor din Marea Britanie care a participat la Olimpiada de Iarnă. Personaj neîndemânatic și lipsit de talent, Eddie este jucat cu dibăcie de Taron Egerton, actor acompaniat cu naturalețe de faimosul Hugh Jackman, transpus ca „sumă a antrenorilor avuți de-a lungul anilor”, așa cum a declarat Michael Edwards pentru The Guardian.

Premiera din România a acestui film s-a consumat pe 8 aprilie și m-a regăsit într-un cinematograf, fiind dornic să observ translația din real în cinematografic a unei povești interesante, dar neglijabile chiar și din perspectiva lumii Icarilor moderni. „Nimeni nu își va mai aduce aminte cine a fost locul 2”, spune o vorbă; darămite ocupantul ultimei poziții, aș completa eu. Însă raportul de atașament dintre Hollywood și pierzători a produs un nou rezultat palpabil. Unul impresionant la o primă vedere, menit să inspire privitorul înspre clișeicul succes, disponibil tuturor și aproximativ intangibil, deopotrivă.

redbulletin com

„Cu toții suntem nepricepuți la ceva, iar cei mai mulți dintre noi sunt nepricepuți în multe privințe. Viața este umplută cu îndemânări pe care ne-am fi dorit să le deținem, însă nu le avem,” notează Danny Leigh, The Guardian, în articolul indicat mai sus.

Filmul începe abrupt și concentrează încă din start totalitatea personajelor în jurul îndeplnirii visului unui puști britanic de a participa la Jocurile Olimpice. Testându-și abilitățile în diverse discipline ale Olimpiadei de Vară, Eddie acumulează frustare. Totuși, aceasta nu îl oprește din străduințe, și nici vorbele descurajatoare ale tatălui său, conform cărora protagonistul nu este un sportiv. Îndreptându-și ochii către varianta secundară a Jocurilor Olimpice, Olimpiada de Iarnă, Eddie învață să schieze și, cu ajutorul unei mame sensibile și iubitoare, își croiește drum până la o nouă intersecție.

Un alt indiciu demoralizant, venit din partea reprezentanților Comitetului Olimpic Britanic îl evidențiază pe Eddie ca personaj singular în această poveste, a cărei reușită depindea de împrejurări. Luarea destinului în propriile schiuri subliniază curajul și hotărârea nebunească a tânărului englez, de neoprit în căutarea sa. Nesupus limitelor, Eddie face totul pentru a-și vedea visul îndeplinit, iar călătoria sa oferă atât întâmplări emoționante, cât și hazlii. Căzăturile, inerente vieții de săritor cu schiurile, sunt bruște contacte cu realitatea crudă, dar acestea nu au repercusiuni capabile să-i decupleze atenția lui Eddie de la drumul său.

Tatăl său, simbol al relevanței de tip „aici-acum”, nu îl poate convinge că demersurile sale reprezintă nebunie pură, iar bizarul trăsăturilor protagonistului constă în contrastul dintre aparența sa – mai degrabă caraghioasă – și voința sa – mai degrabă imposibil de contestat și oprit.

Oamenii din jurul său spuneau că „zbura precum o cărămidă.” Spusele acestea, ca și o multitudine de alte mesaje dezaprobatoare, n-au avut efect negativ asupra lui Eddie. Alimentându-și hotărârea din circumstanțele potrivnice, protagonistul a decis să pășească pe o cărare nemaistrăbătută înainte, iar acest aspect îl particularizează în mod absolut. Călătoria cântărește mai mult decât destinația în sine, iar în aceasta Eddie este ajutat de Bronson Peary, „un fost săritor talentat, dar căruia i-a lipsit disciplina.” Relația dintre Eddie și antrenorul său este specială, primind sfaturi prețioase, pe care le întoarce drept lecții de viață. Hugh Jackman joacă rolul antrenorului dur, în primă fază, dar vede în Eddie posibilitatea de a-și compensa trecutul nefericit. Mai precis, vede în acest tip ciudat disciplina și interesul pe care el nu le-a avut în cariera sa de săritor cu schiurile. Înclinația către alcool a antrenorului este înlăturată, în cele din urmă, și înlocuită cu seriozitatea lui Eddie, ilustrată în consumul de lapte, preferat băuturilor alcoolice.

EDDIE THE EAGLE SKI JUMP CALGARY
23 februarie 1988: Michael „Eddie the Eagle” Edwards

Finalul scoate la iveală interesul oamenilor în a trăi o poveste în care se regăsesc. Performanțele sportive uimitoare ale finlandezului Matti Nykanen pălesc în raport cu sentimentele total umane, stârnite de acest britanic, poreclit „Eddie the Eagle”. Tribunele aclamă povestea și charisma unui astfel de personaj, ai cărui ochelari imenși și aburiți fac trimitere la un „copil de casă”, și nu la un individ temerar.

Renunțarea nu-i este caracteristică lui Eddie pentru intervale lungi, iar privitorii, de la oameni de rând la membri ai presei internaționale, devin interesați de sursa ambiției sale. Popularitatea dobândită și avută pentru un timp foarte scurt – Olimpiada de la Calgary, 1988 – conturează finalul fericit al filmului, în care până și tatăl, reticent inițial, se transformă într-un susținător demn de încrederea și recunoștința fiului său. Un alt fel de scenariu ar fi fost contrariant, având în vedere că Eddie, prin zborul său de 71 metri, a stabilit recordul olimpic al Marii Britanii la sărituri cu schiurile.

Totuși, aventura lui Eddie a produs și schimbări de ordin regulamentar. În 1990, Comitetul Olimpic Internațional a hotărât introducerea regulii „Eddie the Eagle”, care consemna controlul calității întrecerilor, presupunând ca orice sportiv olimpic să se claseze între primii 50 de concurenți la competițiile preliminare. Deși a încercat în trei rânduri să bifeze această nouă cerință, Michael a făcut din nou cunoștință cu eșecul, Olimpiada de la Calgary rămânând climaxul carierei și, probabil, al vieții sale.

mirror co uk

În lumea reală, Michael Edwards se declară încântat de film și bucuros că povestea sa a reprezentat miezul unei noi opere cinematografice despre Olimpiada din 1988, după ce echipa Jamaicăi de bob a făcut înconjurul lumii. Mai mult, Eddie declară că tatăl său l-a ajutat la fel de mult precum mama sa, dar mărturisește că această transformare din film nu strică magia istorisirii. Regizorul Dexter Fletcher admite că povestea a fost alterată în film, durata de 106 minute fiind cea care l-a împiedicat să nu topească și remodeleze datele istoriei lui „Eddie the Eagle.”

„Am fost un om obișnuit. Am dat ce am avut mai bun din ceea ce am avut, adică nu foarte mult. Nu am avut bani, nici facilități pentru antrenament, nici zăpadă, nici sărituri, și nici un antrenor, însă am reușit să sar cu schiurile pentru țara mea. Iar a ajunge acolo a fost medalia mea de aur,” sunt cuvinte spuse de însuși Michael Edwards, prin intermediul cărora este rezumată întreaga poveste emoționantă a vieții sale. Potențialul maxim al lui Eddie a fost sinonim cu ultimul loc în competiții, dar fiecare este dator să învețe lecția predată de Michael Edwards: nu contează cât ai. Contează cât dai!

surse foto: feelslikehomeblog.com, redbulletin.com, olympic.org, mirror.co.uk

Marcu Czentye

Dana Haralambie – „cea mai săritoare fată din România”

12310520_1661865177423122_7790558751634081672_n

Acum un deceniu, ski jumping-ul românesc suna mai degrabă ca o dorință imposibil de transpus în realitate. Puținii români alipiți de acest sport nu îndrăzneau să viseze la formarea unui lot național sau să spere la șansa de a viziona participări românești în Cupele Mondiale masculine și feminine.

Sezonul 2015/16 s-a încheiat, iar conceptele mai sus menționate au devenit palpabile. România se poate mândri cu un lot național, o bază modernă de trambuline și distincții în competiții internaționale. Rezultatele nu au fost întotdeauna pe măsura eforturilor depuse, însă cine a spus că începuturile sunt ușoare?

În urma unui sezon în care țara noastră a fost reprezentată în ambele versiuni ale Cupei Mondiale, a avut doi săritori participanți la Jocurile Olimpice de Tineret și a bifat numeroase prezențe în Cupa Continentală ori alte întreceri internaționale, atenția noastră se îndreaptă, inevitabil, asupra Danei Haralambie.

dana

Născută la Brașov, la 14 august 1997, Dana a debutat internațional pe când avea numai 13 ani, concurând în cadrul FIS Race. Plină de curaj, românca și-a arătat valoarea devreme și pretutindeni, producând impresii pozitive în numeroase locații din lumea Icarilor moderni. Victoriile din FIS Cup obținute la Râșnov și Szczyrk, Polonia, au conturat în jurul său un prestigiu notabil și statutul de cea mai bună săritoare cu schiurile din România.

Sprijinită de antrenorul Magdo Csaba, Dana Haralambie și-a continuat trendul ascendent și în stagiunea tocmai încheiată. Știind să profite de poziția de outsider, românca a surprins o parte semnificativă din concurența pe care a avut-o în Cupa Mondială feminină și a început sezonul excelent. La Lillehammer, în prima etapă a ediției, Dana a sărit 87,5 și 86,5 metri, pe o trambulină K90 – rezultate care i-au adus locul 21 la finalul etapei, cea mai bună clasare în această competiție la acea vreme. Din fericire pentru ea și toți cei care își doresc progresul săriturilor cu schiurile în România, Dana Haralambie a demonstrat că această reușită nu a fost o excepție, legând șapte clasări consecutive între primele 30 de săritoare din lume în primele șapte etape ale sezonului. Având un cuvânt de spus în liga dominată cu autoritate de Sara Takanashi, Dana a revenit la Oslo, după o pauză de un weekend, în care nu a făcut deplasarea la Oberstdorf. Zilele petrecute departe de atmosfera încărcată a Cupei Mondiale i-au oferit sportivei din România energia de care avea nevoie pentru a-și duce la îndeplinire planul.

Arătând o afinitate pentru arenele din Norvegia, Dana Haralambie nu și-a impus limite în capitala statului scandinav, prestând la nivel înalt pe celebra trambulină Holmenkollen. Zboruri lungi, de 113,5, respectiv 115 metri au reprezentat performanțele care i-au adus cel mai răsunător rezultat semnat în Cupa Mondială: o clasare în top 20.

r2

A urmat apoi un alt rezultat îmbucurător, locul 24 la Hinzenbach, înainte ca Dana să rateze calificarea în competițiile propriu-zise de la Ljubno. Însă nu a fost timp pentru dezamăgire și tristețe, întrucât Campionatul Mondial de Juniori, organizat la Râșnov, se apropia cu rapiditate. Exersând din greu pentru acest eveniment de mare anvergură, Dana Haralambie a abordat competiția individuală feminină cu încredere, aspect care s-a văzut atât în evoluția din antrenamente, cât și în cele din timpul concursului. 88 și 86 de metri au fost bornele atinse de româncă în competiție, lungimi care i-au asigurat cea mai frustrantă clasare posibilă: Danei i-au lipsit doar șase zecimi de punct pentru a-și adjudeca o medalie.

Locul 4, în sine o performanță, a spus multe despre forma și constanța Danei Haralambie în sezonul tocmai terminat. În cele din urmă, acea competiție a însemnat și epilogul stagiunii pentru sportiva legitimată la CS Dinamo București.

Impresiile pozitive venite din partea Danei n-au fost puține în ediția 2015/16 a sezonului de sărituri cu schiurile. Confirmarea sa printre cele mai iscusite săritoare ale lumii – locul 31, cu 56 de puncte – nu a însemnat puțin lucru, iar meritele muncii sale și a antrenorului său, Magdo Csaba, au fost puternic evidențiate.

0

La doar 18 ani, Dana Haralambie a fost capabilă de aceste reușite. Perspectivele sunt luminoase, însă picioarele trebuie menținute pe pământ, exceptând timpul competițiilor. Poziția stabilă în zbor și ieșirile de pe masa trambulinei au fost elemente forte în progresul brașovencei stabilită în Săcele, dar loc de îmbunătățire există întotdeauna.

Stagiunea următoare a Cupei Mondiale feminine stârnește previziuni îndrăznețe în ceea ce o privește pe Dana. Natural, cerințele vor fi sporite, odată cu trecerea timpului, însă sunt tangibile atât timp cât sportiva își respectă disciplina și o practică interesat. Locul 20 de la Oslo poate fi succedat de locuri în top 15, și chiar top 10… și chiar podiumuri sau victorii de etapă.

„Cea mai săritoare fată din România” are în față o carieră ce poate deveni admirabilă. În cazul în care Dana va fi înconjurată de persoane cu mentalități potrivite, progresul va veni treptat și logic. Lipsuri financiare sau de infrastructură pot fi elemente nefericite, care să oprească dezvoltarea sa și a celorlalți sportivi români, însă circumstanțele nu indică o înrăutățire, pe viitor. Menținând aceleași niveluri de seriozitate și pasiune pentru sărituri, Dana poate urca pe culmi ale gloriei la care, acum un deceniu, n-am fi îndrăznit să gândim. Dar acum putem. Dana Haralambie este unul dintre oamenii talentați, al căror potențial pot aduce rezultate onorante în palmaresul ski jumping-ului românesc.

surse foto: berkutschi.com, eurosportplayer.com

Marcu Czentye

10 lucruri memorabile din sezonul 2015/16 de sărituri cu schiurile

FIS Ski Jumping Worldcup Planica - Day 1
Noriaki Kasai – peste 500 de participări în Cupa Mondială

Vântul a șuierat adesea în stagiunea tocmai încheiată a Cupei Mondiale la sărituri cu schiurile, însă a lăsat loc surprizelor și competițiilor magice. Până și acest sezon, greu încercat de pale nefavorabile, a oferit numeroase lucruri dificil de uitat. Dintr-o mulțime de momente frumoase, am selectat zece, care mi s-au părut deosebite de-a dreptul.

  1. Constanța Sarei Takanashi

Ediția 2015/16 a Cupei Mondiale feminine a evidențiat în mod aparte o singură săritoare: japoneza Sara Takanashi. Perfecționismul asiatic a fost vizibil etapă de etapă, rodind complet în 14 dintre cele 17 etape desfășurate. La finalul unui sezon în care 82% dintre competiții au fost câștigate de Sara, concurența s-a văzut nevoită să asiste neputincioasă la supremația acesteia. Consistența niponei a fost demonstrată și de cea mai slabă clasare obținută în stagiunea aceasta, și anume locul 4, la Ljubno, Slovenia.

sara takanashi

  1. Primele victorii din carieră pentru norvegienii Tande, Gangnes și Forfang

Retragerea celor doi „Anderși”, Bardal și Jacobsen, înaintea startului acestui sezon, împrăștia semne de întrebare cu privire la valoarea echipei norvegiene. Cu un lot foarte tânăr, talentat și dornic de performanță, Alexander Stöckl a putut să își arate calitatea remarcabilă de antrenor, iar rezultatele au fost pe măsura eforturilor sale. Sezonul a debutat cu o victorie totalmente surprinzătoare, semnată de Daniel Andre Tande, la Klingenthal. Mai apoi, Kenneth Gangnes a bifat la rândul său primul succes individual în lumea Icarilor moderni, la Lillehammer, urmând ca Titisee-Neustadt să fie gazda primei reușite a lui Johann Andre Forfang printre seniori. Rezultatul final? Norvegia a devenit câștigătoare în clasamentul Cupei Națiunilor.

facebook com

  1. Podiumul de la Engelberg: frații Prevc și Noriaki Kasai

Engelberg a fost locul în care Peter Prevc și-a declarat răspicat intenția de a câștiga sezonul de Cupa Mondială. Dar cele două victorii de etapă reușite de Peter au fost mai puțin memorabile decât top 3-ul primei etape. Peter Prevc, Domen Prevc și Noriaki Kasai au urcat pe treptele podiumului, bifând două aspecte statistice istorice: în primul rând, prezența a doi frați pe primele două poziții ale clasamentului și, în al doilea rând, prezența extremelor în materie de vârstă: Domen, la 16 ani, alături de „Nori”, la vârsta de 43 de ani.

fis ski com

  1. Recordul lui Peter Prevc la Kulm

Campionatele Mondiale de Zbor de la Kulm au fost într-adevăr spectaculoase, conținând trei recorduri noi de trambulină. Noriaki Kasai și Peter Prevc au corectat cea mai lungă performanță, în prima zi de concurs, iar a doua a adus recordul în vigoare: 244 de metri plutiți cu grație de noul campion mondial, Peter, care și-a securizat astfel medalia de aur ce îl certifică drept cel mai bun zburător din lume.

  1. „Telemarcul dublu” al lui Simon Ammann

Legendarul săritor elvețian a început sezonul cu o schimbare semnificativă. Simon și-a schimbat modul de aterizare, din motive medicale, alegând să nu forțeze prea mult pe genunchiul drept. Din nefericire pentru el, telemarcul a rămas o tehnică imposibilă de realizat la revenirea pe sol, în acest sezon (de tranziție), iar urmăritorii și chiar susținătorii săi nu au ezitat să facă haz de necaz în acest sens, numindu-i maniera de aterizare „telemarc dublu”.

12512605_973835279358646_3704638425961847106_n

  1. Victoria lui Peter Prevc în Turneul Celor 4 Trambuline

Ediția cu numărul 64 a Vierschanzentournee a fost plină de emoție, începând cu seara fantastică de la Oberstdorf. Circa 30,000 de germani au creat o atmosferă pasionantă, în pragul sărbătorilor, asistând la o victorie a conaționalului lor, Severin Freund. Însă Peter Prevc, mulțumit cu locul 2 în prima etapă, a sprintat la Garmisch-Partenkirchen, Innsbruck și Bischofshofen, asigurându-și primul Vultur de Aur din carieră. Cele trei succese s-au dovedit incontestabile, spre deosebire de reușita lui Severin, de la Oberstdorf. Doar vântul și inadvertențele organizatorilor l-au împiedicat pe sloven să egaleze performanța „irepetabilă” a lui Sven Hannawald, din 2002.

sloveniatimes com

  1. Recordul lui Domen Prevc la Titisee-Neustadt

Talentul fratelui mai mic al lui Peter și Cene, Domen, este imposibil de negat. La doar 16 ani, săritorul sloven are deja în palmares un record de trambulină, stabilit pe 11 martie, la Titisee-Neustadt. Beneficiind de un vânt favorabil, Domen Prevc a știut cum să gestioneze avantajul și a zburat 148 de metri pe Hochfirstschanze. Drept urmare, Domen a corectat cu trei metri recordul stabilit de Sven Hannawald și Adam Malysz, acum mai bine de un deceniu.

  1. Campionatul Mondial de Juniori de la Râșnov

România a avut onoarea de a organiza cel mai important eveniment destinat juniorilor, în acest sezon. Valea Cărbunării din Râșnov a fost gazda primitoare a unor întreceri spectaculoase, în care germanul David Siegel a stabilit noul record al celei mai mari trambuline din complex: 105,5 metri pe K90. Mai mult, prezența lui Domen Prevc a atribuit valoare semnificativă întregului eveniment. Tânărul sloven a condus echipa mixtă a Sloveniei spre victorie, în prima competiție mixtă organizată în istoria Campionatelor Mondiale de Juniori. Germania a ieșit campioană în proba masculină pe echipe, David Siegel și Chiara Hölzl s-au impus în probele individuale, iar România a fost la rândul ei reprezentată cu demnitate. Dana Haralambie a ratat podiumul la numai șase zecimi de punct, Eduard Török și Iulian Pîtea au obținut clasări onorabile, pe locurile 14 și 24, iar întrecerea mixtă ne-a regăsit echipa clasată între cele mai bune opt din lume, pe locul al șaptelea.

IMG_20160223_141259

  1. Performanțele Danei Haralambie de la Lillehammer și Oslo

Ediția 2015/16 a Cupei Mondiale feminine a însemnat și confirmarea Danei Haralambie printre cele mai bune săritoare din lume. Românca și-a făcut prezența simțită în nenumărate rânduri, strângând nouă clasări în top 30. Dintre acestea, cele deosebite s-au derulat în Norvegia, întâi la Lillehammer, apoi la Oslo. Prima etapă a stagiunii a consemnat o clasare uimitoare, pe locul 21, după două sărituri de 87,5, respectiv 86,5 metri, în vreme ce întrecerea de la Oslo a înregistrat cea mai bună performanță a sa în Cupa Mondială. Pe celebra trambulină, Holmenkollen, Dana a zburat 113,5 și 115 metri, poziționându-se pe locul 20 la finalul etapei.

dana

  1. Prezența cu numărul 500 pentru Noriaki Kasai în Cupa Mondială

Tergiversată de vântul prea puternic de la Titisee-Neustadt, a 500-a participare a lui Noriaki Kasai în Cupa Mondială a avut loc la Planica și a fost onorată cum se cuvine de către organizatori și reprezentanții FIS. Cei din urmă amintiți i-au acordat japonezului privilegiul de a purta un tricou de concurs cu numărul 500, făcând o excepție de la regulament, în vreme ce slovenii i-au oferit un tricou în miniatură, pe care „Nori” să îl dăruiască fiicei sale nou-născute. Zâmbetul legendarului japonez pe care l-am putut vedea joi, 17 martie, a spus mai mult decât o performanță. A spus povestea disciplinei fără de care Noriaki nu ar fi putut ajunge la grandoarea reușitelor de acum.

hopplandslaget-facebook

Sezonul se încheie cu imaginea unui Peter Prevc invincibil în fața concurenței, dar și cu un Noriaki Kasai imbatabil în lupta cu timpul. Japonezul o câștigă, zi după zi, iar obiectivele pe care și le impune – 600 de participări în Cupa Mondială și încă două Olimpiade – par fezabile, având în vedere calitățile incredibile ale asiaticului.

surse foto & video: japantimes.co.jp, facebook.com, fis-ski.com, eurosportplayer.com, sport.de, sloveniatimes.com, youtube.com

Marcu Czentye

Sezonul 2015/16 al Cupei Mondiale a luat sfârșit! Iată configurația clasamentelor finale

insta

După aproximativ 365 de zile, timpul lui Peter Prevc a sosit. Slovenul a fost, în sezonul tocmai încheiat, singurul săritor despre care s-a putut spune că merită întâietatea în lumea Icarilor moderni. Peter a controlat majoritatea etapelor cu o stăpânire ieșită din comun, iar rezultatele au venit, natural.

În primul rând și mai presus de toate, Peter Prevc a câștigat sezonul 2015/16 al Cupei Mondiale fără niciun fel de probleme. S-a impus la o diferență aproape umilitoare față de concurență, obținând cu 813 puncte mai mult decât principalul contra-candidat la Marele Glob de Cristal, Severin Freund, și cu 955 mai mult decât Kenneth Gangnes, care a completat podiumul ierarhiei generale. De admirat și notat ar mai fi prezența lui Noriaki Kasai în top 10, o performanță uluitoare, obținută la vârsta de aproape 44 de ani. La fel de impresionantă a fost realizarea tânărului Domen Prevc, care la 16 ani a încheiat sezonul pe poziția a 14-a. Capitolul „surprize plăcute” cuprinde și patru nume norvegiene în primele zece ale clasamentului general. Această reușită vine în mod normal după ce majoritatea etapelor au surprins patru norvegieni în top 10, însă era dificil de prevăzut în condițiile în care Anders Jacobsen și Anders Bardal s-au retras înaintea startului acestui sezon, punând presiune pe săritori tineri, precum Johann Andre Forfang sau Daniel Andre Tande. Întreaga configurație a top 10-ului, mai jos:

top 10 sezon 2015-16

Însă Peter Prevc nu s-a limitat la Marele Glob de Cristal. Slovenul și-a asigurat și posesia Micului Glob de Cristal, acordat celui mai bun zburător de-a lungul stagiunii. Podiumul acestui clasament a fost alcătuit din Peter Prevc, Robert Kranjec și Johann Andre Forfang.

zbor

Totuși, evoluțiile lui Peter Prevc nu au fost suficiente ca Slovenia să câștige și Cupa Națiunilor. Realizările numeroase ale norvegienilor, atât în etapele individuale, cât și în competițiile colective au securizat o întâietate meritată. Diferența finală dintre ocupantele primelor două poziții, Norvegia și Slovenia, a fost de 1442 de puncte, ceea ce relevă gradul foarte ridicat al calității echipei scandinave și al muncii depuse de antrenorul austriac, Alexander Stöckl. Podiumul a fost conturat de Germania, iar Austria a rămas în afara top 3-ului.

clasament echipe

Chiar dacă sezonul feminin s-a încheiat cu trei săptămâni în urmă, Sara Takanashi a fost onorată cu decernarea Globului de Cristal la Planica, în fața a douăzeci de mii de spectatori. Japoneza a fost emoționată în momentul intonării imnului statului japonez, realizând cu fericire grandoarea performanțelor sale din stagiunea tocmai încheiată. Din nefericire, Daniela Iraschko-Stolz nu a fost prezentă la ceremonia finală.

sara takanashi

Astfel, punem punct unui sezon spectaculos, în care Sara Takanashi și Peter Prevc au demonstrat definiția cuvântului „dominație”. Farmecul competițiilor putea fi mai ridicat în cazul unor rivalități mai aprinse, însă evoluțiile celor doi au asigurat calitatea întrecerilor.

surse foto: instagram.com, fis-ski.com, eurosportplayer.com

Marcu Czentye

 

Cel mai bun Icar modern al momentului, Peter Prevc, încheie sezonul cu a 15-a victorie!

84423_G08_W01

Având vânt de portanță asigurat, ultima etapă a sezonului nu avea cum să nu impresioneze, conturând, spre fericirea miilor de spectatori, un epilog demn al unui sezon spectaculos. Condițiile nefavorabile au ocolit Planica în această zi însorită de duminică, în care întreaga Slovenie a fost conectată la lumea Icarilor moderni.

planicaa

Cu doar 30 de sportivi înscriși pe lista de start, manșa întâi a debutat furtunos. Așteptarea zborurilor lungi a fost scurtă, polonezul Maciej Kot zburând 231 de metri în primele minute ale competiției. Simon Ammann a aterizat fără telemarc, dar la 224,5 metri, un minut mai târziu, consemnând o performanță admirabilă având în vedere că a plecat de la o poartă situată mai jos cu o poziție. Finalul primei părți l-a evidențiat cum se cuvine pe Noriaki Kasai, care a plutit 227 de metri, asemenea lui Severin Freund. Johann Andre Forfang s-a văzut nevoit să se mulțumească cu un zbor de 226 de metri, înainte ca Robert Kranjec și Peter Prevc – cei mai buni zburători din lume, fără îndoială – să încingă atmosfera. Robert a plutit 234 de metri, ridicând o ștachetă depășită cu mult de Peter, care a bifat cel mai lung zbor al jumătății de concurs, încheind prima manșă cu un zbor de 238 de metri, zburat într-un stil notat cu două note valide de 20.

12235137_10153525068076687_4609886827427667328_n

Pauza îi regăsea pe cei doi sloveni și Noriaki Kasai clasați pe podiumul provizoriu, în timp ce slovenii din tribune sperau în continuare să asiste pe viu la doborârea recordului mondial.

În actul secund, Daniel Andre Tande și-a revenit, după o primă prestație nemulțumitoare, zburând 233,5 metri. 239 a plutit conaționalul său, Kenneth Gangnes, care a zăbovit la locul de onoare minute în șir. Anders Fannemel, cu 230 de metri zburați, nu a reușit nici el să îl devanseze, și nici chiar Simon Ammann, după un zbor uimitor, lung de 238,5 metri. Înălțimea foarte mare acumulată la desprindere a scos din discuție efectuarea unui telemarc, însă performanța elvețianului de azi a fost, probabil, cea mai bună a sezonului pentru el.

Michael Hayböck și Noriaki Kasai au prevestit, în final, spectacolul total, zburând 235,5, respectiv 231,5 metri. Cei mai buni trei Icari moderni ai momentului nu au dezamăgit, ci au împrăștiat entuziasm la baza trambulinei Letalnica.

steaguri slovenia

De-a dreptul senzațional a fost Johann Andre Forfang, care s-a apropiat cel mai mult de recordul mondial, plutind 246 de metri și asigurându-și o clasare pe podiumul de azi. Robert Kranjec s-a dus până la 233 de metri, iar Peter Prevc a conchis runda, etapa și sezonul cu un zbor de zile mari, care a măsurat 241,5 metri.

Bucuros de o nouă victorie individuală, a cincisprezecea din stagiunea 2015/16, Peter Prevc este încoronat campion mondial, tocmai la el acasă. Slovenul devine acum deținător al Marelui Glob de Cristal la un an după ce rata acest trofeu, la egalitate de puncte cu Severin Freund.

prevc planica

Programul ceremoniilor de la Planica a fost complex și a făcut ca imnul Sloveniei să fie de trei ori cântat în cor de cele aproximativ 20,000 de sloveni. Peter Prevc, emoționat și fericit, a cântat la rându-i imnul sloven, regăsind plăcere în clipitele în care victoria i-a fost savurată de o multitudine de spectatori înflăcărați.

Campion mondial general, campion mondial în proba de zbor, campion al Turneului Celor 4 Trambuline și deținător a două recorduri importante: cele mai multe victorii într-un sezon și cele mai multe puncte, Peter Prevc este, indubitabil, cel mai bun săritor și zburător cu schiurile al momentului. Totuși, atenția noastră poate fi distribuită și lui Noriaki Kasai, care a realizat azi prezența cu numărul 502 în Cupa Mondială, onorând-o cu o clasare pe locul al patrulea, la doar 1,2 puncte de podium. Mai mult, Simon Ammann, lipsit de telemarc la aterizare, a impresionat cu o clasare în top 10, fapt care oferă semne de încurajare pentru sezonul următor.

Așadr, nimeni și nimic nu îi poate contesta supremația pe care a deținut-o Peter Prevc în sezonul 2015/16. Din nefericire pentru noi, acesta ia sfârșit, iar întâlnirile cu Icarii moderni vor lipsi în următoarele aproximativ patru luni. Pe curând!

surse foto: facebook.com, fis-ski.com

Marcu Czentye

Norvegia, prea bună pentru concurență, iar Slovenia lui Peter Prevc, mai bună decât Austria cu 0,1 puncte!

10600627_980213758728115_8011705777049419192_n

La Planica, ziua de sâmbătă atrage mii de oameni, o dată pe an. Numărul spectatorilor prezenți azi la baza trambulinei Letalnica a fost și mai ridicat decât cel de ieri, conturând peisajul ideal în care Icarii moderni își doresc să performeze. Atmosfera minunată, îmbinată cu vânt de portanță, a ajutat la organizarea unei competiții pe echipe de calitate.

Sub razele puternice ale soarelui, opt echipe s-au aliniat la start pentru a stabili ultima grupare câștigătoare din acest sezon. Organizatorii au fost generoși, amplasând bara la poziția cu numărul 8, iar spectacolul nu avea cum să întârzie.

spectatori

În primele minute ale întrecerii, Maciej Kot a zburat 222 de metri, consemnând un nou start sănătos de etapă. Aflat în zi bună, Stefan Kraft și-a permis onoarea de a fi primul zburător care aterizează de partea corectă a dimensiunii trambulinei, plutind 226 de metri. Cu unul mai puțin a zăbovit în aer Jurij Tepes, înainte ca Daniel Andre Tande și Andrzej Stekala să suscite entuziasm din partea norvegienilor, respectiv polonezilor.

În urma unei coborâri a barei de start, Anders Fannemel n-a luat în seamă dezavantajul acestei decizii și s-a dus până la 234 de metri, bifând primul zbor care l-a satisfăcut cu adevărat în acest weekend. Robert Kranjec a confirmat forma bună, prelungindu-și plutirea grație unei tehnici remarcabile, aterizând la borna 231,5 m. Kenneth Gangnes a convins și mai puternic, plutind 233 de metri și oferind Norvegiei un avantaj confortabil, în fruntea clasamentului intermediar.

Ultimul și cel mai interesant schimb al manșei întâi a fost precedat de o nouă coborâre a barei de start. Hotărârea a fost discutabilă, în condițiile în care vântul de portanță s-a domolit, dar Noriaki Kasai a performat indiferent de circumstanțe. Japonezul a izbutit al treilea zbor care a măsurat 225 de metri în acest sfârșit de săptămână, făcând asistența să rămână uimită. Totuși, reușita niponului a pălit în comparație cu zborul senzațional al lui Michael Hayböck, cel mai lung al acestei jumătăți de concurs – 235 de metri și jumătate.

planica sambata

Richard Freitag s-a oprit după 230 de metri, în finalul primei părți, Peter Prevc a zburat 229 și jumătate, iar Johann Andre Forfang a surprins neplăcut, plutind numai 210 metri. Chiar și așa, Norvegia conducea la pauză, având un avans de 9 puncte în fața Sloveniei. Austria contura top 3-ul, după o primă manșă în care majoritatea prestațiilor au ajuns la cel puțin 200 de metri.

În condiții aproximativ ideale, Stefan Kraft s-a evidențiat incredibil în debutul manșei secunde, zburând 241 de metri și apropiindu-se la doar 5 metri de personal best-ul său. Apoi, a venit rândul germanului Stephan Leyhe să își depășească cea mai bună performanță a carierei, plutind 220 de metri. Jurij Tepes a animat asistența cu un zbor de 234,5 metri, un pic mai târziu, zburând cu un metru mai mult decât Anders Fannemel. Recordmenul mondial a avut una dintre cele mai eficiente zile din actualul sezon al Cupei Mondiale, fiind (poate) impulsionat și de prezența legendarului Anders Bardal în tribune.

munti planica

Veștile pozitive au contenit, la un moment dat. Robert Kranjec a fost puternic dezechilibrat după desprindere și, în ciuda unor eforturi admirabile, s-a oprit la 208 metri. La extrema opusă, Kenneth Gangnes a izbutit să plutească 239 de metri, propulsându-și echipa în top, cu imposibilitatea de a fi ajunsă, înainte de runda finală.

Noriaki Kasai a colorat acest ultim schimb cu un zbor fabulos, lung de 233,5 metri, care a însemnat și cea mai lungă prestație a sa din acest sfârșit de săptămână. Performanța sa a fost egalată de Michael Hayböck, însă nivelul competiției a urcat de la incredibil la apogeu.

specta

Peter Prevc, dornic să se revanșeze după un prim zbor nefericit, s-a desprins cu hotărâre de pe masa trambulinei. Stabil în zbor și menținut în aer de uralele miilor de sloveni, Peter a zburat 246 de metri, oferind clipite în care recordul trambulinei părea incert. Totuși, noului campion mondial i-au lipsit 2,5 metri – distanță care nu a mai contat nici pentru el, și nici pentru spectatori -, cu toții fiind satisfăcuți complet de această evoluție. Datorită acestui zbor, Slovenia a întrecut Austria în clasament la o distanță de numai o zecime de punct!

Farmecul fiind asigurat, Johann Andre Forfang și-a ameliorat de asemenea prestația, zburând la rându-i 233,5 metri, asemenea lui Noriaki Kasai și Michael Hayböck. Concluzia lui „Forfi” a fost cireașa de pe tortul celei mai frumoase etape pe echipe din acest sezon.

clasament

Norvegia s-a impus la aproximativ 58 de puncte diferență față de Slovenia, însă competiția a fost mai animată decât o spune această discrepanță. Lupta pentru locul 2 a fost pasionantă, Austria ratând treapta secundă a podiumului la doar o zecime de punct, fapt care sugerează echitatea la nivel înalt dintre echipele Sloveniei și Austriei.

În final, Norvegia câștigă o nouă competiție colectivă și își confirmă supremația în lumea Icarilor moderni. Cu un lot tânăr atât de talentat, sezoanele următoare par să anunțe o dominație norvegiană, asemănătoare celei austriace din anii 2000.

Ultima întâlnire a zburătorilor cu schiurile din acest sezon se va consuma mâine, cu începere de la ora 11:00.

surse foto: eurosportplayer.com, facebook.com

Marcu Czentye