Month: November 2015

Vântul puternic, inamicul tuturor

srf ch

Într-un sfârșit de săptămână în care toată suflarea din jurul Icarilor moderni ar fi trebuit să aibă parte de o ședință de calificări și două etape individuale, vremea s-a opus ferm oricărui efort omenesc de a produce spectacol. Prin intermediul vântului ce-a suflat cu puteri fantastice, mai întâi, și în urma ploii, mai apoi, vremea a declarat indirect război săriturilor cu schiurile, iar Walter Hofer și ceilalți organizatori au rămas perplecși.

Cu toate acestea, eforturile coordonatorilor de competiție s-au focalizat înspre desfășurarea unei etape cu o singură manșă, astăzi, care să salveze în cea mai mică măsură posibilă impresia generală a telespectatorilor, dar mai ales a susținătorilor de la fața locului, care trebuie să se fi simțit disprețuiți, cheltuind sume consistente pentru a urmări… mai nimic notabil. Cu un ritm sacadat și îmbibat în sincope, întâia manșă de la Ruka n-a provocat niciun fel de tresărire în rândul urmăritorilor, cu excepția zborului de 129 de metri și jumătate – o săritură decentă și cam atât, de altfel –, reușit de germanul Andreas Wank. N-au mai contat nici descalificarea lui Ville Larinto, nici scurtimea zborurilor și nici imaginile triste din lobby, unde Noriaki Kasai și alți sportivi de renume priveau în gol și așteptau, fiindu-le încercată răbdarea la maximum.

Într-un final mai întrârziat decât s-ar fi așteptat, Walter Hofer alături de colegii săi au hotărât anularea etapei de astăzi și, implicit, faptul că acest weekend din regiunea Kuusamo, Finlanda, a fost un eșec total, din nefericire. Cel puțin până acum, programarea unei etape mâine fiind incertă. Tare complicat trebuie să fie în pielea lui Walter Hofer în aceste momente, directorul de cursă FIS fiind primul și aproximativ singurul personaj pe care îl învinuiesc toți în astfel de circumstanțe. Zeci de zboruri efectuate cu destinația Ruka, Kuusamo, multe tranzacții perfectate în scopul unei șederi care să favorizeze atingerea performanțelor, și totul sfârșește în van.

Desigur, personalitățile din lumea Icarilor moderni nu sunt caracterizate de egoism, cu toții cunoscând tainele acestui sport și imprevizibilitatea sa, la care contribuie în parte și vremea, și n-au găsit drept prielnică pornirea unor comentarii depreciative la adresa organizatorilor.

În condițiile meteorologice date, anularea este cea mai potrivită decizie luată de către organizatori, care au evitat astfel potențiale accidentări, precum Andreas Kofler a controlat forța unei pale de vânt în timpul în care a plutit în aer azi. Anii petrecuți în competiții i-au priit austriacului, în mod cert, dar n-aș vrea să contemplez asupra a ce s-ar fi putut întâmpla în cazul unui vânt și mai vârtos sau în timpul evoluției unui Icar mai tânăr.

Aplecând capul și suspinând cu insatisfacție, după ce doar 43 dintre cei 70 de săritori au au izbutit să performeze (e mult spus „a performa”), Icarii moderni își ridică privirile înspre ziua de mâine, în cazul în care vor fi sărituri, sau mai degrabă înspre Lillehammer, Norvegia, unde începând cu data de 4 decembrie se anunță continuarea spectacolului greu încercat în acest debut de sezon. Prognoza meteo anunță vremuri propice pentru săritori în țara liderului-surpriză de Cupă Mondială, Daniel Andre Tande. Mai curând sau mai târziu, situația va reveni la normal. Răbdare să fie, că celelalte se vor regla de la sine.

sursă foto: srf.ch

Marcu Czentye

Preview: Ruka

kuusamo ruka

Primul weekend al Cupei Mondiale 2015/16 a fost tumultuos și nu s-a desfășurat în cele mai bune condiții meteorologice. Dacă la Klingenthal temperaturile au fost ridicate, iar ploaia a pus probleme organizatorilor, în stațiunea de ski Ruka, din zona Kuusamo termometrele indică vremuri reci, care pot fi succedate de ninsori. Având, deci, asigurate circumstanțele optime pentru sărituri cu schiurile, Icarii moderni s-au deplasat aproximativ 2000 de kilometri spre nord-est, din Germania până în Finlanda. Programul primei etape găzduite de Țara Celor 1000 de Lacuri în acest sezon debutează joi, la ora 18:00, cu ședința de calificări. În cazul în care nu va fi nevoie de o nouă amânare a calificărilor și planul va decurge normal, etapele individuale se vor desfășura vineri și sâmbătă, cu începere de la ora 18:00, respectiv 17:00. Ultima întrecere din acest grupaj va putea fi urmărită exclusiv pe Eurosport HD, pe când celelalte vor fi transmise atât de Eurosport 1, cât și de Eurosport HD. De notat: la Ruka nu se va organiza etapă pe echipe. Mai mult decât atât, următoarea competiție colectivă va avea loc la Willingen, în ianuarie, după ce Turneul Celor 4 Trambuline se va fi încheiat.

Info despre trambulină: Ruka este cea mai mare dintre trambulinele Finlandei și un loc feeric, simbol al Cupei Mondiale din noiembrie 2002 încoace. Găzduirea etapelor de sezon a fost posibilă drept urmare a renovării din 1996, în urma căreia beneficiază și de o instalație de nocturnă. Punctul de construcție al trambulinei se află la 120 de metri, cu 5 m mai puțin decât la Klingenthal, iar dimensiunea trambulinei măsoară 142 de metri, cu 2 mai mult în comparație cu prima gazdă a săriturilor cu schiurile pe zăpadă din acest sezon. Recordul oficial de la Ruka îi aparține lui Gregor Schlierenzauer, care a zburat 147 de metri, în 2007. Dorind să-și perfecționeze tehnica de zbor în Lillehammer, Norvegia, recordmenul austriac nu va participa la etapele din Kuusamo. Decizia a fost luată alături de antrenorul echipei austriece, Heinz Kuttin, care este sigur că Gregor va găsi utilă această perioadă de antrenamente. În acest weekend, locul lui Schlierenzauer – care s-a clasat pe 17 la Klingenthal – va fi preluat de Florian Altenburger, 22 de ani.

Ruka Nordic Opening nov 27th 2010. (photo: Jkpromo.com/ Patrick Forsblom)

Date despre locație: Stațiune turistică de excepție, inclusă în Parcul Național Oulanka, Ruka este văzută drept unul dintre cele mai frumoase locuri ale Finlandei. Amplasată în regiunea Kuusamo, la mică distanță de granița estică a statului scandinav cu Rusia, satul de vacanță e situat în inima naturii, înconjurat de păduri de conifere și numeroase lacuri glaciare – un loc polaric veritabil. Sunt mii și mii de turiști care vizitează anual Rukatunturi (versiunea lungă a denumirii Ruka).

Rezultatele recente: În 2014, Simon Ammann a câștigat ambele întreceri de la Ruka, cu mențiunea că și-a împărțit întâietatea cu Noriaki Kasai, în cazul celei de-a doua competiții. Veteranul japonez a reușit să se claseze pe podium și în prima etapă, așadar cvadri-campionul olimpic elvețian și cel mai experimentat Icar modern sunt așteptați să repete istoria, izbutind zboruri lungi în aceste zile.

Ruka Nordic Opening nov 27th 2010. (photo: Jkpromo.com/ Patrick Forsblom)

În cazul în care vă întrebați, Severin Freund și Peter Prevc au reușit la rândul lor sărituri decente pe această trambulină în stagiunea precedentă, așadar „războiul” indirect dintre cei doi poate continua și la Ruka, un loc special care va găzdui competiții pasionante și oameni deosebiți în acest weekend. De urmărit vor fi reacțiile lui Kamil Stoch, Stefan Kraft sau Simon Ammann, la fel de mult precum confirmarea dorită din partea tânărului Daniel Andre Tande. Și, desigur, lupta dintre Freund și Prevc, ceea ce se prefigurează a fi capul de afiș al acestei Cupe Mondiale.

sursă foto: skisprungschanzen.com

Marcu Czentye

 

Ce surpriză: Daniel Andre Tande se impune la Klingenthal!

12274420_10153273129752151_6520853243615803583_n

La opt luni distanță de ultima etapă individuală a sezonului anterior, Klingenthal a găzduit întâia întrecere în care, în teorie, nimeni și nimic nu contează pentru un Icar modern exceptând propriile zboruri. În condiții meteorologice dificile și nestatornice, tânărul norvegian de 21 de ani – Daniel Andre Tande – a produs surpriza, devansând cei mai în formă săritori din lume, Peter Prevc și Severin Freund.

Ziua a început cu ședința de calificări, în care vântul și-a expus din nou caracterul versatil. Palele de vânt au periclitat echilibrul unor sportivi, câțiva evitând in-extremis căzături ce ar fi fost sinonime cu un debut ghinionist de sezon. În vreme ce Richard Freitag, Jurij Tepes, Simon Ammann sau cei doi coloși deja menționați nu au dezamăgit, Johann Andre Forfang a surprins, zburând 141 de metri și lansând un semnal de alarmă în ceea ce privește dorința de răzbunare a Norvegiei după cele întâmplate ieri (n.r. 0 descalificare nefericită).

În competiția propriu-zisă, Domen Prevc și-a continuat parcursul extraordinar, depășind punctul de construcție în manșa întâi. Prezența acestuia într-o etapă de Cupă Mondială, la vârsta de numai 16 ani vorbește de la sine și pare lesne de înțeles că în familia Prevc gena de zburător este prezentă în toți cei trei fii – Peter, Cene și Domen. La scurt timp după anunțul unei noi descalificări, cu finlandezul Harri Olli în calitate de pățit, Daniel Andre Tande a plutit 142 de metri și a încurcat calculele săritorilor fruntași. Kenneth Gangnes, Tom Hilde și Johann Andre Forfang și-au imitat colegul și au izbutit la rândul lor sărituri respectabile, dar atenția a fost captată de Kamil Stoch. Contrar eșecului de ieri, polonezul a plutit 137 de metri în prima jumătate a întrecerii, cu jumătate de metru mai mult decât Noriaki Kasai. Finalul primei părți a avut darul de a trece în plan secund evoluțiile mai puțin încântătoare ale unor săritori de la care se voia mai mult, precum: Piotr Zyla, Anders Fannemel sau Stefan Kraft. Peter Prevc a sărit 139 de metri, iar Severin Freund l-a urmat, însă a plutit cu cinci metri mai puțin, în condiții de vânt mai puțin favorabile.

Podiumul intermediar a fost ocupat de Prevc, Tande și Freund, iar Domen se clasa în top 10, în mod uimitor. Fără Gregor Deschwanden, Dawid Kubacki, Rune Velta sau Andreas Wank, manșa secundă a debutat sub o ninsoare ce-a adus nițel aminte de competițiile importante din toiul iernii.

Câștigătorul din 2014 de la Klingenthal, Roman Koudelka, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, făcând loc tinerilor în drumul spre glorie. Forfang a zburat 143 de metri, spre surprinderea tuturor, cu jumătate de metru mai mult decât Kraft, care a revenit în această manșă cu ambiția de a acumula puncte și de a-și întreține reputația bună. Cu greutăți la aterizare, Ammann a aterizat după pragul de 130 de metri, asemenea lui Tepes, Gangnes sau Wellinger. Magia a survenit încă o dată din partea unui tânăr, același Domen Prevc, căruia i-au lipsit doar 50 de centimetri ca să atingă 140 de metri. În timp ce Schlieri și Hayböck au dezamăgit, ca și Stoch în a doua manșă, Richard Freitag și-a împins propriile limite, zburând 141 de metri și ocupând locul de onoare timp de minute bune. Cu 26 de ani mai în vârstă decât Domen, Noriaki Kasai a demonstrat că nu crede în noțiunea timpului și a egalat în lungime zborul slovenului – 139,5 metri. Ajunsă la ultimii trei săritori, etapa s-a încheiat en-fanfare, cu mult freamăt. Mai întâi, Freund s-a oprit după doar 132 de metri, dar a trecut pe primul loc pentru câteva secunde datorită stilului său de zbor, admirat deopotrivă de suporteri și juriu. Atunci când presiunea se adună și orice tânăr ar putea claca, sportul reprezentând o luptă complicată din punct de vedere psihologic, Tande a făcut minunea a doua oară, zburând 140 de metri și jumătate. Peter Prevc, cu a sa evoluție de 138 de metri, s-a văzut nevoit să se mulțumească cu locul 2 și cu o primă bătălie câștigată în „războiul” cu Severin Freund.

channelnewsasia com

Cu un total fabulos de 268,7 puncte, Daniel Andre Tande obține prima victorie de Cupă Mondială din carieră, realizând această bucurie cu lacrimi de bucurie în ochi. Prevc și Freund completează podiumul într-o etapă serios încercată de vânt, dar care a lăsat o părere pozitivă, per ansamblu. Rămân, totuși, amintiri neplăcute ținând cont de Kamil Stoch, Gregor Schlierenzauer sau Simon Ammann, care sunt așteptați să își îmbunătățească forma. Până joi, când se vor desfășura calificările de la Ruka, Finlanda, să nu uităm că săriturile cu schiurile au un viitor promițător, în persoanele lui Daniel Andre Tande și Domen Prevc, care la 21, respectiv 16 ani, au ocupat pozițiile 1 și 8 ale clasamentului.

surse foto: fis-ski.com, channelnewsasia.com

Marcu Czentye  

Debut fericit pentru germani

sanidegouniontribune com

Cu aproximativ 24 de ore întârziere, Cupa Mondială 2015/16 a debutat, spre fericirea spectatorilor și urmăritorilor din fața ecranelor. Startul noului sezon a fost atipic întrucât a constat într-o etapă pe echipe, care a avut și părți pozitive și mai puțin potrivite, suspans și o victorie clasică a reprezentanților țării gazdă, ce a fericit miile de germani din tribunele Arenei Vogtland.

Cu bara de start situată la poziția 18, schimbul întâi al primei manșe s-a derulat într-o manieră dinamică, conținând opt sărituri de cel puțin 125 de metri – pragul punctului de construcție al trambulinei. Domen Prevc, fratele mai mic al vice-campionului mondial, a surprins plăcut cu al său zbor lung de 132,5 m, o lungime atinsă și de norvegianul Andre Forfang, la scurt timp după. În a doua parte a actului prim, slovenul Jurij Tepes s-a dus mai departe și a aterizat după 135,5 metri plutiți în aer, aducând aminte de prestațiile din martie, de la Planica. Trecând în cont mici dezamăgiri semnate de austriecii Michael Hayböck și Gregor Schlierenzauer, manșa a continuat și a surprins o evoluție impresionantă a japonezului Taku Takeuchi, care n-a preferat să revină pe stratul de zăpadă până nu a plutit 136 de metri și jumătate. Dând un motiv de speranță veritabil publicului german, Richard Freitag a păcălit eșecul și a depășit limita de 130 de metri, la fel ca Simon Ammann sau Stefan Kraft. Severin Freund a conchis jumătatea inițială a întrecerii cu un zbor fulminant de 138 de metri, dar mai puțin spectaculos decât săritura lui Peter Prevc, lungă de 139 de metri, care avea să rămână și cea mai lungă a zilei.

Părțile mai puțin potrivite ale etapei de astăzi au fost reprezentate de către descalificările lui Anders Fannemel și Evgeniy Klimov, ale căror echipamente nu au întrunit toate standardele cerute de FIS. Drept urmare, Italia a fost singura echipă care n-a acces în manșa secundă din motive pur sportive. Finlanda și Elveția, salvate de aceste două descalificări, au dat din cap respectuos în semn de mulțumire pentru o nouă oportunitate de a se acomoda cu trambulina de la Klingenthal, o experiență necesară săritorilor în vederea obținerii unui scor mulțumitor mâine, în cadrul etapei individuale.

Cu un podium intermediar ocupat de Slovenia, Germania și Austria și fără Norvegia și Rusia, manșa secundă a adus la start o confirmare: Domen Prevc. Slovenul a izbutit încă un zbor de peste 130 de metri, 132 mai exact, oferind motive de bucurie fratelui său și nu numai. Din cauza schimbării direcției vântului, organizatorii au hotărât urcarea poziției barei de start cu câte o unitate, în două rânduri, însă gradul de spectaculozitate a fost știrbit, chiar și așa. Manuel Fettner a produs o impresie plăcută, totuși, asemenea lui Richard Freitag, care a ratificat prin al doilea zbor (138 m) că se află într-o formă competițională de luat în considerare. Fără telemarc la aterizare, Simon Ammann și Stefan Kraft au zburat peste 130 de metri la rândul lor, înainte de finele întrecerii. Peter Prevc s-a oprit după numai 132 de metri, ușurând sarcina lui Severin Freund. Campionul mondial a demonstrat, încă o dată, că este un monument al constanței și a zburat 136 de metri, în urma ultimei desprinderi a zilei, perfectând un succes al germanilor.

Uitând de prestații mai degrabă dezamăgitoare din partea lui Gregor Schlierenzauer sau Kamil Stoch, prologul acestei Cupe Mondiale a fost o reușită și prevestește un spectacol grandios, duminică. Germania se impune în această primă etapă pe echipe, după ce a acumulat un total de 1021,9 puncte – o performanță notabilă. Slovenia și Austria nu s-au situat departe, dar cei ce merită felicitați cel mai prelung rămân Severin Freund, Richard Freitag, Andreas Wellinger și Andreas Wank.

sursă foto: sandiegouniontribune.com

Marcu Czentye

Preview: sezon + Klingenthal

klingenthal

Mult a fost, puțin a rămas. Cupa Mondială la sărituri cu schiurile, ediția 2015/16 debutează mâine, pe Vogtland Arena, la Klingenthal, Germania. Pentru publicul larg, săriturile vor fi începute odată cu etapa pe echipe, care va avea loc sâmbătă, de la ora 17:15. Evenimentul principal al weekendului va fi etapa individuală, ce se va desfășura duminică, de la ora 15:00. Acesta va fi precedat de calificări, de la 13:30, care în planul inițial ar fi trebuit să aibă loc astăzi (n.r. vineri). Acțiunea celor două etape poate fi urmărită pe Eurosport HD (cea pe echipe), respectiv Eurosport (cea individuală).

Sesiunile de antrenamente și calificări au fost amânate din cauza factorului imprevizibil al acestui sport – vremea. Din cauza temperaturilor ridicate și a ploilor din ultimele zile de la Klingenthal, juriul a hotărât că este imposibil ca Icarii moderni să zboare în cursul zilei de astăzi, condițiile de pe trambulină nefiind propice săriturilor. Întrucât prognoza meteorologică anticipează o răcire semnificativă la noapte, se presupune că întrecerile de sâmbătă și duminică vor avea loc conform planului. Drept urmare, startul sezonului se amână cu o zi, în mod cert, iar ora debutului devine acum 17:15, în ziua de sâmbătă, 21 noiembrie. Să sperăm că vremea va favoriza organizarea competițiilor și nu va mai fi nevoie de o prelungire a perioadei de așteptare.

Info despre trambulină: Vogtland Arena este unul dintre cele mai moderne locuri de întâlnire al Icarilor moderni, suferind modificări majore la scurt timp după intrarea în acest mileniu. În 2006, trambulina cu tribune de 30,000 de locuri a fost redeschisă, alocându-i-se un mare privilegiu – acela de a organiza etape de Cupă Mondială. Cu dimensiunea trambulinei de 140 de metri și cu punctul de construcție situat la 125 de metri, trambulina din Klingenthal recunoaște zborul de 146,5 metri izbutit de germanul Michael Uhrmann, în 2011, drept record.

29

Date despre locație: Klingenthal este un orășel din sud-estul Germaniei, situat la mică distanță de granița cu Republica Cehă și având o populație de aproximativ 9,000 de locuitori. Împrejurimile orașului constă majoritar în păduri de conifere, așadar într-un peisaj ideal în vederea organizării unei competiții de ski jumping. Dacă în trecut citadela a fost recunoscută pentru fabricarea de instrumente muzicale, timpurile noi i-au redirecționat resursele înspre turism, care a implicat și ridicarea unei stațiuni de ski. Astfel, principalul interes al orășenilor a fost schimbat din artă clasică într-o artă motrice, incluzând în aceasta din urmă și săriturile cu schiurile, executate de sportivii profesioniști.

Rezultatele recente: În sezonul precedent, Klingenthal a fost gazdă a trei evenimente de sărituri cu schiurile – două etape individuale și una pe echipe. Ambele etape individuale au fost câștigate de cehul Roman Koudelka, iar podiumurile au fost completate de polonezul Piotr Zyla și norvegianul Anders Fannemel, respectiv austriacul Stefan Kraft și germanul Andreas Wellinger. Așadar, Koudelka are cu siguranță ceva de apărat în acest weekend. În etapa pe echipe din 2014, țara gazdă, Germania, a ieșit învingătoare, întrecându-le pe principalele urmăritoare, Japonia și Norvegia.

klingenthal skisprungschanzen com

Să fie iar Freund, să fie Prevc, să fie Stoch, să fie Kraft, să fie Schlierenzauer, să fie Ammann sau să fie o surpriză?

Sezonul stă să înceapă, iar mai sus am enumerat principalii pretendenți la adjudecarea Marelui Glob de Cristal, ce va fi decernat pe 20 martie 2016, la Planica, Slovenia.

Germanul Severin Freund are în cont un titlu de acest fel, însă și toate șansele să-și prelungească dominația în cazul în care reușește să continue pe drumul inuman de constant pe care și l-a croit până acum.

În cazul celui de-al doilea favorit, în viziunea mea – Peter Prevc, slovenul își dorește, poate mai mult ca oricine, să fie numit campion mondial la finele acestei stagiuni. Mai ales după ce a ratat acea distincție la mustață în acest an, pierzând trofeul din cauza numărului mai mic de victorii avute în sezonul 2014/15. Va fi interesant de urmărit cât de motivat va fi slovenul, luând în considerare multitudinea de trăiri avute în ultimele luni și faptul că a terminat pe poziția secundă fiecare dintre ultimele două ediții ale Cupei Mondiale.

Mergând mai departe pe lista favoriților, Kamil Stoch are o șansă consistentă la titlu întrucât este fost campion mondial și nu mai este încercat de probleme de ordin medical. Problematica polonezului va consta în capacitatea lui de a zbura într-atât de constant precum ceilalți săritori de top.

Austriacul Stefan Kraft este, indubitabil, un nume de luat în seamă și doar pentru „simplul” fapt că este deținătorul „Vulturului de Aur”, trofeul acordat câștigătorului Turneului Celor 4 Trambuline. Până în fazele finale ale stagiunii anterioare, austriacul a rămas în top, demonstrând o continuitate remarcabilă în prestații, dificil de atins la vârsta sa – 22 de ani.

Gregor Schlierenzauer este dator în fața a mii de suporteri să își recapete știința zborului, avută altădată. Austriacul a dezamăgit crunt în stagiunea 2014/15 și a declarat că țintește o revenire la vârf în acest sezon. Toți urmăritorii acestui sport așteaptă revirimentul lui „Schlieri” și sunt convinși că mai are multe de arătat. Are, totuși, două Globuri de Cristal în vitrină, deci deține experiența necesară pentru a mai triumfa o dată. Și este în continuare tânăr, la cei 25 de ani ai săi.

Cvadruplu campion olimpic și campion mondial, elvețianul Simon Ammann este din oficiu un candidat la supremație, însă nefiind la prima tinerețe și schimbându-și recent stilul de zbor, îi va fi suficient de complicat, știind și că restul concurenței dispune de mai multă energie și entuziasm. Elvețianul a declarat că dorește să-și atingă apogeul de formă în decembrie-ianuarie, dar chiar și așa, dublura lui Harry Potter nu este de subestimat. Nu și acum, după ce a surprins în trecut întreaga lume, obținând patru medalii de aur la Jocurile Olimpice de iarnă.

Sau să fie o surpriză? Personal, nu văd pe cineva din afara top 6-ului menționat să aibă o șansă reală la titlu, chiar dacă lui Michael Hayböck i se atribuie o atenție specială în aceste zile din pre-sezon. Însă frumusețea sportului constă în ineditul pe care îl oferă atunci când te aștepți mai puțin. Lăsăm previziunile la o parte și așteptăm ca Icarii moderni să ne surprindă și să ne încânte cu zborurile lor înălțătoare. Le dorim să aibă parte de cât mai mult vânt de portanță și de cât mai multe recorduri doborâte!

klinnnnn

Loturile confirmate pentru Klingenthal:

Germania: Severin Freund, Andreas Wellinger, Stephan Leyhe, Richard Freitag, Andreas Wank și Marinus Kraus;

Norvegia: Anders Fannemel, Rune Velta, Johann Andre Forfang, Tom Hilde, Kenneth Gangnes, Andreas Stjernen și Daniel Andre Tande;

Austria: Gregor Schlierenzauer; Michael Hayböck, Stefan Kraft, Andreas Kofler, Manuel Fettner și Manuel Poppinger;

Japonia: Noriaki Kasai, Daiki Ito, Kento Sakuyama, Shohei Tochimoto, Taku Takeuchi și Junshiro Kobayashi;

Polonia: Kamil Stoch, Piotr Zyla, Jan Ziobro, Klemens Muranka, Bartlomiej Klusek, Maciej Kot și Dawid Kubacki;

Slovenia: Peter Prevc, Domen Prevc, Jurij Tepes, Robert Kranjec, Anze Lanisek și Nejc Nezman;

Finlanda: Janne Ahonen, Harri Olli, Jarkko Maeaettae și Lauri Asikainen;

Cehia: Roman Koudelka, Jan Matura, Lukas Hlava și Jakub Janda;

Elveția: Simon Ammann, Gregor Deschwanden, Killian Peier și Luca Egloff;

Rusia: Ilmir Hazetdinov, Denis Kornilov, Vladislav Boyarintsev și Evgeniy Klimov;

Italia: Sebastian Colloredo, Alex Insam, Federico Cecon și Davide Bresadola;

Franța: Vincent Descombes Sevoie și Ronan Lamy Chappuis;

Canada: Mackenzie Boyd Clowes;

Bulgaria: Vladimir Zografski;

Statele Unite ale Americii: Kevin Bickner și Michael Glasder;

Coreea de Sud: Seou Choi, Hyun Ki Kim, Chil Ku Kang și Heung Chul Choi;

Kazahstan: Radik Zhaparov și Marat Zhaparov.

sursă foto: skisprungschanzen.com

Marcu Czentye

INTERVIU cu Ion Sorin Hobana

media.tvrinfo ro

Iubim săriturile cu schiurile, dar nu cred că am putea simți magia lor în același fel dacă întrecerile dintre săritori nu ar fi însoțite de comentarii captivante și pline de substanță. Sunt foarte bucuros fiindcă Ion Sorin Hobana, comentator Eurosport & TVR, a acceptat să răspundă unui set de întrebări adresat de mine. Să stau de vorbă, virtual, cu omul care este glasul românesc al săriturilor cu schiurile din 1997 încoace a fost, în ceea ce mă privește, un vis îndeplinit. Calitatea răspunsurilor îmi confirmă un considerent: cu oameni ca Ion Sorin Hobana, presa românească și țara, în genere, ar funcționa la standardele optime. Sper ca și voi să vă bucurați de acest interviu.

Marcu Czentye: Parcursul dvs. profesional v-a adus, la un moment dat, în direcția vântului de portanță, primind din partea domnului Dumitru Graur sarcina de a comenta sărituri cu schiurile, pentru prima oară în România. Ce amintiri aveți de la primul comentariu și cum vă face să vă simțiți știind că sunteți primul comentator al acestei discipline sportive în țara noastră?

Ion Sorin Hobana: Primul comentariu … Sunt mai bine de două decenii de atunci, eram tânăr, trecuseră doar vreo doi ani de la înființarea Redacției SPORT TVR (care a pornit, în 1990, cu o mână de oameni, între care Dumitru Graur, Cristian Ţopescu, Ilie Ciurescu, Ioan Todan, Cornel Pumnea, Ionel Stoica, Doru Lepădatu și subsemnatul) … Participam, în calitate de ziarist sportiv, comentator TV, la prima mea ediție a Jocurilor Olimpice, cea de iarnă de la Albertville, Savoia, Franța, din februarie 1992. Era și prima deplasare de o asemenea durată … Totul era nou și nemaipomenit pentru mine … Pe atunci nu era atât de simplu ca astăzi, cu Internetul, cu documentarea, aflarea și compilarea rapidă a informațiilor, datelor, statisticilor, listelor de start, etc. M-am pregătit timp de luni bune înainte, pentru a mă prezenta cât mai bine. Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ieri, prestațiile tânărului finlandez Toni Nieminen și coechipierilor săi, sau ale austriecilor Ernst Vettori, Martin Hoellwarth și actualului antrenor al lotului țării sale, Heinz Kuttin … Pe vremea aceea, la noi nu existau decât urmele unor trambuline mai vechi, așa că speranțele mele de a mai putea comenta acest frumos sport, pe care l-am îndrăgit încă de atunci, se legau de următoarea ediție a JO de iarnă, care urma să aibă loc peste doar doi ani, în februarie 1994, la Lillehammer, în Norvegia.

MC: Nu multă lume știe că jurnalistul Ion Sorin Hobana are 34 de ani de experiență în domeniul jurnalismului sportiv. Care ar fi secretul unei perioade atât de îndelungate în care v-ați îndeplinit meseria cu profesionalism exemplar?

ISH: Mai întâi, nimeni nu e perfect, fiecare încearcă sau ar trebui să încerce să facă lucrurile pe care le are de făcut cât mai bine – dar asta depinde de foarte multe – pricepere, cunoștințe, talent, anumite calități specifice domeniului, experiență, inspirație, etc. Nimeni nu le are pe toate, dar … ne străduim :). Apoi, vorbim despre 34 de ani de muncă la TVR (împliniţi oficial pe 2 noiembrie a.c.); în domeniul jurnalismului sportiv, sunt, din 1990 încoace, doar vreo … 26. Revenind la ideea anterioară, dacă generalizăm puțin discuţia, chiar e greu de spus ce e mai important, elanul tinereții, mai puțin bazat însă pe cunoaștere, sau experiența maturității, atinsă însă inevitabil de rutină și de vârstă? Probabil că adevărul e, ca mai mereu, la mijloc. Eu unul încerc, deși am schimbat de curând prefixul la 5, să-mi păstrez pe cât posibil intacte interesul pentru nou, frumos, spirit competițional, dorință de autodepășire, etc. Am citit și citesc foarte mult, îmi plac și discut cu prietenii despre multe, mă străduiesc să fiu la curent cu chestiunile cu adevărat importante … deși mărturisesc că uneori mi-e greu, și mă simt obosit de povara atâtor lucruri nelalocul lor pe care le văd întâmplându-se în lume, în jurul meu … N-am să intru însă în amănunte, fiindcă e mai bine să păstrăm un ton pozitiv, și ar fi prea multe lucruri negative de menționat aici … Le văd, mă dor, dar încerc să trec peste ele …

MC: Probabil că sunteți satisfăcut de faptul că v-ați împlinit visuri jurnalistice, ca participarea pe viu la Olimpiade și Campionate Mondiale, în calitate de comentator. În viziunea dumneavoastră, cum vi se pare o Olimpiadă de Iarnă diferită de oricare altă competiție sportivă de mare anvergură?

ISH: Da, am cam fost la mari competiții 😉 Am participat, într-un fel sau altul (redactor, reporter, prezentator, realizator, producător, comentator, coordonator) la practic toate transmisiunile TVR ale marilor competiții sportive de după 1989, începând cu CM de fotbal Italia 1990 (primul comentariu, din studioul de la București, alături de Cornel Pumnea), primele mele JO de iarnă (ediţia Albertville 1992, despre care tocmai am vorbit), primul turneu final de fotbal urmărit și comentat de la fața locului (Euro Anglia 1996), în același an am comentat de la Roma finala Champions League Juventus Torino – Ajax Amsterdam, primul mondial (Franța 1998), prima finală de mare turneu (Euro Belgia/Olanda 2000, alături de Cristian Țopescu; împreună am comentat atunci și ultima mare victorie a României la o asemenea competiție, România – Anglia 3-2), primele JO de vară (Atena 2004) … Cultura generală m-a ajutat și să ajung la un adevărat record de festivități olimpice consecutive comentate în direct la TVR, de la închiderea Torino 2006 (alături de Emil Grădinescu), deschiderile și închiderile JO Beijing 2008 și Vancouver 2010 (alături de Andi Vilara), deschiderile și închiderile de la Londra 2012 și Soci 2014 (alături de Alina Alexoi), în total 9 festivități olimpice consecutive, într-un interval de tot atâția ani … Fiecare mare competiție are aspecte care o aseamănă cu celelalte, dar și trăsături specifice, unice. Poate voi răspunde cândva cu amănunte la această întrebare, într-o viitoare carte …

MC: Sunteți alături de fenomenul săriturilor cu schiurile începând din noiembrie 1997, când eu împlinisem doar patru luni de existență. Cum vi se pare că s-a schimbat acest sport de atunci și până în acest an?

ISH: Cum precizam în răspunsul la prima întrebare, sunt alături de fenomen din februarie 1992 (se împlinesc curând 24 de ani) … E-adevărat însă că și momentul 29 noiembrie 1997 este unul foarte important din această poveste; atunci am realizat, la Eurosport, primul comentariu în limba română al reputatului canal sportiv pan-european – era prima etapă din ediția 97/98 a Cupei Mondiale la sărituri cu schiurile, desfășurată pe celebra trambulină Lysgaardsbakken din Lillehammer … Au urcat atunci pe podium germanul Dieter Thoma, finlandezul Jani Soininen și japonezul Noriaki Kasai. După cum se vede din simpla precizare a acestor nume, de atunci și până acum s-au schimbat unele aspecte, dar avem și continuitate, ca în orice domeniu. S-au profesionalizat mult și antrenamentele, și felul în care sunt organizate, desfășurate și arbitrate competițiile, îmbunătățirea tehnologiilor este și ea un factor important care a permis creșterea aproape nebunească a distanțelor în zborul cu schiurile … Nici în ski jumping, evident, lumea nu stă pe loc …

MC: Am urmărit sărituri cu schiurile și pe canale englezești, germane sau japoneze, dar niciun comentator nu mi s-a părut că se ridică la cotele pasiunii, entuziasmului și fascinației arătate de dvs. în raport cu acest sport minunat. Care sunt aspectele acestei discipline sportive care vă încântă cel mai mult?

ISH: E-adevărat că această disciplină sportivă are ceva special, care a rezonat în sufletul meu … Și eu am încercat să-mi explic de ce … Vorbind la modul general despre comentariul sportiv TV, cred că, dincolo de aspecte universale necesare pentru o prestație cel puțin decentă (voce, dicție, fluență, gramatică, lexic, spirit de observație, cunoștințe generale și de specialitate, respect pentru meserie, și altele mai mărunte ca ureche muzicală, simțul umorului, simțul măsurii, etc.), pasiunea pentru ceea ce se întâmplă pe teren (în bazin, pe trambulină, pistă, etc.) e un plus important pentru creșterea atractivității unei transmisiuni sportive. Revenind la sărituri, cred că specificul acestui sport, împlinirea, fie și pentru doar câteva secunde, a visului milenar al omului de a putea zbura fără mijloace mecanice, reprezintă acel plus care a născut pasiunea mea. Iar în ultimii ani am avut bucuria ca și la noi, din munca și dăruirea multor oameni, precum cei de la FRSB (Federația Română de Schi și Biatlon), MTS, OMV, și pasiunea multor altora, să apară acea bază de sărituri din Valea Cărbunării de la Râșnov, unde s-au disputat deja etape de Cupă Mondială, și unde chiar se va încheia sezonul feminin în această ediție (ultimele două etape sunt programate la Râșnov pe 5 și 6 martie 2016). De-abia aștept momentul în care voi putea comenta un succes românesc într-o etapă de Cupă Mondială!

MC: În România, ați devenit ușor-ușor, unul dintre motivele principale pentru care un număr mare de oameni s-au alăturat suflării din jurul săriturilor cu schiurile. Cu ajutorul unor sintagme precum „competiția de la cumpăna dintre ani”, „Icarii moderni” sau „urma de pe zona de elan”, v-ați consacrat și ați rămas în mințile urmăritorilor Eurosport și Ski Jumping-ului. Cât de important vedeți dumneavoastră comentariul în aprecierea unui eveniment sportiv urmărit la TV?

ISH: Și aici sunt multe de amintit. Pe scurt, eu nu cred că un comentariu sportiv trebuie să se transforme într-o apreciere prea tehnică, așa cum e trendul acum la fotbal – să diseci jocul, așezarea, etc., cu alte cuvinte să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Mie mi se pare că, de fapt, comentatorul TV trebuie să aibă ceva dintr-un actor, să se adreseze cât mai multor oameni, şi nu doar unui grup restrâns de specialişti, să se implice în reușita transmisiunii, care e de fapt un spectacol, ideea fiind ca fiecare (sportiv, echipă, cameraman, regizor, prezentator, sunetist, comentator, etc.) să contribuie pentru a atrage prin performanțe, imagini, tonus, etc. cât mai mulți spectatori. Oricum, cei mai mulți dintre aceștia vor să urmărească un spectacol, nu o analiză tehnică a competiției – sigur, nici aceste date nu trebuie să lipsească, dar în nici un caz să abunde (aici intervine acel simț al măsurii despre care vorbeam mai devreme). Repet însă, ar fi foarte multe aspecte și detalii de adus aici în discuție …

MC: Dacă ar fi să aleg un moment din sezonul 2014/15 ca fiind cel care mi-a rămas în memorie, ar fi zborul de 251,5 metri, izbutit de Anders Fannemel, la Vikersund. Amintirea acelei performanțe îmi este întărită de comentariul dumneavoastră, care a fost pe măsura secundelor petrecute în aer de norvegian. Ce ați simțit în momentele în care Peter Prevc, respectiv Anders Fannemel au scris istorie în direct, stabilind noi recorduri mondiale?

ISH: Recordurile mondiale sunt probabil momentele de vârf, acelea în care realmente simt că plutesc și eu, în cabina de comentariu, alături de sportivul care face performanța … Eu unul mă străduiesc ca, prin ceea ce spun și cum spun în acele clipe, să-i fac și pe telespectatori să trăiască acest adevărat extaz … Se spune că aceasta e una din meseriile în care „spontaneitatea se pregătește”. Mi-e totuși greu să apreciez cât e calculat, pregătit, respectiv cât pe bază de inspirație și trăire de moment în acele clipe speciale, în care, mărturisesc, nici nu mai pot sta pe scaun de surescitare 😉

MC: Apropo de zboruri fantastice, până la ce limită credeți că vor putea zbura Icarii moderni în viitorul apropiat?

ISH: The sky is the limit 😉 Cred că încă nu s-a atins maximumul posibilităților, așa că s-ar putea să mai vedem curând noi recorduri mondiale. Deși, dacă vom continua așa, la un moment dat va fi mai mult curaj nebunesc decât performanță sportivă …

MC: Sunt foarte curios ce părere aveți dumneavoastră despre sezonul care stă să înceapă. Pe cine vedeți favorit și la ce credeți că ar trebui să ne așteptăm?

ISH: Sunt vreo șase nume care candidează cu șanse reale la … primele șase locuri ;). Pentru mine, cel mai plăcut și interesant este atunci când avem mai mulți candidați la supremație, care sunt departajați de cât mai puține puncte în fruntea clasamentului până spre finalul ediției … Atunci, și suspansul e un element care contribuie la spectaculozitatea transmisiunilor.

MC: Aveți experiența săriturilor cu schiurile privite din exterior. Cât de înfricoșătoare vi se pare înălțimea de la care sportivii pornesc de pe bara de start?

ISH: Teribil de înfricoșătoare! Îi admir sincer și pentru acest curaj. Eu am ajuns prima dată în vârful unei trambuline la Lillehammer, în 1994, și la urcarea cu telescaunul a mai fost cum a mai fost, dar în zona de pornire, și mai ales la întoarcere (evident, tot cu telescaunul; deși mi-aș dori, nu am sărit și nu cred că voi sări vreodată cu schiurile!) atunci când masa trambulinei face să dispară și apoi să reapară zona de aterizare, mi s-a strâns realmente stomacul 😉 Ulterior, am mai trăit asemenea senzații și când am ajuns în vârful unor trambuline de zbor precum Kulm, din Austria.

MC: Există ceva ce nu știm despre omul Ion Sorin Hobana și ar trebui să știm, în calitate de admiratori ai săi?

ISH: Evident, ca în cazul oricărui om, sunt destule lucruri neștiute despre mine, dar care fac parte din gândurile și trăirile mele personale, și intenționez să le păstrez astfel. Detaliile publice pot fi găsite de cei ce doresc în CV-ul meu. Nu-mi rămâne decât să îi salut cu drag pe toți cei care se declară admiratori ai lumii „Icarilor moderni” (o frumoasă sintagmă apărută într-o discuție de acum aproape două decenii cu tatăl meu, scriitorul Ion Hobana, de la a cărui plecare dintre noi se vor împlini în curând cinci ani) și să îi invit, ca de obicei, în fața micilor ecrane ale televizoarelor conectate pe frecvențele Eurosport, începând din 20 noiembrie, pentru o nouă ediție din Cupa mondială la sărituri cu schiurile, a 19-a cu comentariul în limba română!

sursă foto: tvrinfo.ro

Marcu Czentye, în dialog cu Ion Sorin Hobana

Telemarcu e și pe: Instagram – https://instagram.com/sarituricuschiurile/ și Twitter – https://twitter.com/telemarcu

Icar și Dedal: legenda zborului

1

Un vis imposibil, cvasi-devenit realitate, expresia dezideratului omenesc de a cunoaște „dincolo-ul” și tainele cerului – zborul. Această himeră transformată în palpabil de anumite mijloace mecanice, ale cărei rădăcini datează de la începuturile umanității, posibilitatea de a pluti și zbura în aer – o idee clar transcendentală. Superior suprafeței pământului, zborul se detașează de comun în același fel cum săriturile cu schiurile sunt separate de obișnuitul celorlalte sporturi. Având ca bază o legendă ce poate fi denumită fundația concepției de zbor și, totodată, săritură cu schiurile, acest sport – pe care îl alint „cel mai frumos sport de iarnă” – are în uz un termen utilizat universal, însă ale cărui începuturi sunt mai mult sau mai puțin cunoscute veritabil. Noțiunea nu este neapărat complexă, dar e relativ ezoterică. Despre numele „Icar” e vorba. Fără a încerca o explicație imprecisă, las mai degrabă cuvintele legendei să transmită și să inspire de la sine:

(fragment din „Dedal și Icar”, Legendele Olimpului, de Alexandru Mitru)

„Și a plecat Dedal. S-a apucat de lucru și în puțină vreme a făcut un palat cum nu se mai văzuse în lume nicăieri. În el se-ntortocheau zeci, sute de coloane, de săli și chiar de scări. Toate se-ncrucișau, urcau sau coborau într-un astfel de chip, încât te rătăceau. Dacă intrai acolo, te-ncurcai pe culoare, și, vrând să ieși, de pildă, te înfundai mai rău. Și oricât te sileai nu mai nimereai drumul. Nu mai puteai ieși.

În acest larg palat, în acest labirint – cum l-a numit Dedal – a-nchis regele Cretei pe fiara Minotaur. Și ca să-i ție viața hidosului său fiu, Minos îi aducea în negrul labirint pe prinșii din războaie și pe alți condamnați. Când n-avea prizonieri, îi azvârlea acolo păsări sau alte ființe și faguri de albine, cu miere-nmiresmată.

Însă stăpânul Cretei era rege războinic, și supunând popoare, ținuturi, peste tot, îi silea pe aceia care erau învinși să-i plătească tribut. Dar ce tribut? În sânge. Fecioare și flăcăi ca jertfă pentru fiara ascunsă-n labirint.

… Și, tot luptând prin lume, Minos a biruit cândva și pe-atenieni și, după obiceiul pe care și-l făcuse, i-a silit și pe ei să-i trimită tribut, în fiecare an, câte șapte fecioare și alți șapte flăcăi.

Au plătit atenienii de două ori tributul, fără de nici un murmur. Însă a treia oară, între cei hărăziți pentru fiara închisă-n labirint, a venit și Tezeu. Iar buna Ariadna – cu sfatul lui Dedal – și-a ajutat iubitul. El a doborât fiara și a fugit din Creta.

Și cine să plătească? Cine să ispășească  și pentru Minotaur și pentru că Ariadna fugise cu Rezeu?

Regele a aflat că artistul Dedal a dat sfat Ariadnei și l-a ajutat pe iubitu-i Tezeu. L-a chemat pe Dedal la el și i-a strigat așa:

– Tu le-ai dat ajutor?… Tu… câine atenian! Și-ai socotit, pesemne, să scapi neosândit?

– Eu le-am dat, da, stăpâne, a glăsuit Dedal. Ai omorât atâția tineri nevinovați din ținuturi călcate de tine în picioare. Atâția osândiți de tine pe nedrept, chiar din insula Creta, au fost mâncați de fiară, crudule basileu. Nu mai puteam să-ndur. Făptuiești mereu crime. Ucide-mă acum, de vrei, nu mă-nspăimânt…

– Nu. N-am să te ucid, căci mintea ta isteață, harul tău de artist îmi sunt de trebuință. Dar am să te închid – a spus regele Minos – în schimb, în labirint, cu fiul tău Icar. Să nu-ți treacă prin minte, cumva, să-ncerci să fugi…

CĂDEREA LUI ICAR

Și, la semnul lui Minos, sclavii s-au repezit. L-au înșfăcat de umeri, și-așa, mai mult târâș, l-au purtat prin grădină până la labirint.

Alți sclavi, în vremea asta, i-au adus și feciorul, ce se numea Icar, pe care-l dobândise dintr-o căsătorie cu-o sclavă a lui Minos. El se uita-ngrozit la zidurile-nalte.

Tatăl și-a luat feciorul în brațe și-a grăit:

– Dacă regele Cretei ne-a închis drumul pe ape și drumurile pe pământ, a mai rămas văzduhul…

– Cum, tată, să zburăm?…Dar suntem noi, păsări? a întrebat Icar.

– Da, dragul meu copil! Astăzi a sosit vremea ca să-i învăț pe oameni să zboare prin văzduh. Nutream de mult în mine un gând de acest fel. Ce-i drept, nu socoteam că am să fiu silit atâta de curând să fac astfel de aripi ca să scăpăm cu ele din ghearele lui Minos… Să ne-apucăm de lucru. Ajută-mă și tu…

Și-ndat-a luat bătrânul, ajutat de fecior, pene, oase de pasăre rămase-n labirint din timpul cât trăise preahâdul Minotaur, și le-a legat cu fire din haina lui desprinse și le-a lipit cu ceară făcând patru aripi.

Două și le-a pus sieși, prinzându-le-n curele făcute din veșminte, și celelalte două i le-a pus lui Icar. S-a urcat sus, pe ziduri

Chemându-l pe Icar aproape, lângă sine, l-a învățat să zboare:

– Privește cum se-nalță vulturul prin văzduhuri! Vâslește dar din aripi. Nu sta nici prea aproape de valurile mării, ca apa să nu-ți ude aripile ușoare, i-a dat sfaturi bătrânul; dar, în aceeași vreme, nu te-nălța prea tare și fără chibzuială. Nu te-apropia de soare. Aripile acestea nu am avut mijloace, aici în labirint, să le alcătuiesc așa cum aș fi vrut, și ceara se topește. Aripa se desprinde și-ai să te prăbușești. Să te iei după mine. Bagă de seamă…Și-acuma să zburăm spre dulcea libertate.

– Hai să zburăm, hai, tată, a glăsuit Icar, cuprins în inimă de-o aprigă dorință de-a spinteca văzduhul și-a se-nălța spre cer.

Și-au vâslit din aripi. S-au ridicat spre boltă și au pornit în lume.

Creta era în urmă, abia se mai vedea. De pe țărmuri păstorii, pescarii și alți oameni se uitau, cu mirare, cum niște pământeni puteau zbura ca zeii. Nu le venea să creadă. Trecuseră de Delos și de insula Paros, cea plină de miresme.

În depărtări s-arată și fermecata Samos. Când fiul lui Dedal, îmbătat de vârtejul acelui zbor înalt, bate din aripi tare. Se ridică mai sus.

– Icar, îi strigă tatăl, nu uita ce ți-am spus și fii prevăzător!

Numai că el n-ascultă. Simte că se înalță ca vulturul în slavă. Îi vine să și cânte, să chiuie, să strige. Și zboară, se ridică, mai sus, mai sus, mai sus… Parcă ar vrea să se smulgă din trup, ușor ca gândul și slobod să plutească până-n nemărginiri.

Dar Helios, din ceruri, gelos pe pământenii care zburau ca zeii, a început să ardă, să dogorească tare. Era către amiază. Helios trimitea valuri, valuri de flăcări.

– Icar, oprește-te! îi strigă tatăl care, simțind căldura, se apropia de ape, ca să se răcorească.

Însă Icar, în zboru-i, nici nu-l mai auzea. El se-nălța într-una, înconjurat de flăcări de aur, ca un nimb. Avântul lui spre ceruri nu-l mai putea opri cu strigătu-i Dedal. Se-apropia sfârșitul urzit de Helios.

Ceara care lipea aripile ușoare a prins să se topească, să curgă cu încetinel. Penele s-au desprins. Degeaba da din brațe feciorul lui Dedal, nu-l mai ținea nimica sub cerul arzător.

De la acea-nălțime, c-un țipăt disperat, Icar s-a prăbușit în valurile mării.

Apa l-a înghițit pe loc. L-a dus la fund.

Dedal, auzind glasul, s-a-ntors îngrijorat și și-a strigat feciorul:

– Icar!… Pe unde ești?… Unde ești?… Unde ești?…”

2 toptenz net

Deznodământul poveștii și tragismul ei sunt arhi-cunoscute, însă uimitoare sunt efectele lor, care dăinuie până în ziua de astăzi. Legenda a devenit eternă, iar sursa de inspirație infinită. În ciuda faptului că nu este capabil să zboare, lăsând la o parte progresele tehnologiei, omul s-a reorientat și a inventat felurite metode prin care să-și împlinească această poftă – să zboare. Printre altele, schiurile i-au venit în ajutor, azi existând mii și sute de mii de indivizi dornici DOAR să admire zborurile unora. Interesantă turnură, dar cât de benefică… datorită unui impuls natural prefăcut în realitate, zborul există! Poate fi performat de om, atât timp cât Dumnezeu îi permite… Icar este astăzi în Icarii moderni. Mai mult decât atât, Icarii moderni – săritorii cu schiurile –  sfidează gravitația mai eficient și mai prelung decât inițiatorul zborurilor. Indiferent de nume, ei – Icarii moderni – reprezintă răspunsurile întrebărilor cu ton deznădăjduit ale lui Dedal: „Pe unde ești?… Unde ești?… Unde ești?…”

sursă foto: toptenz.net

Marcu Czentye