Month: December 2015

Preview: Garmisch-Partenkirchen

garmisch

Etapa de la Oberstdorf este deja istorie, însă Icarii moderni nu au timp de pauză. Ritmul Turneului Celor 4 Trambuline este epuizant și, începând cu această etapă, pot să apară primele semne de oboseală în cazul unor săritori care vor resimte acest lucru. Rămâne de văzut cum va răspunde Peter Prevc, cât de bine își va gestiona avantajul Severin Freund și ce poate să facă Michael Hayböck în această luptă dificilă. Surprizele pot să-și facă apariția în orice moment și, tocmai din acest motiv, sportivi ca Simon Ammann, Anders Fannemel și Noriaki Kasai nu trebuie scoși din ecuația victoriei de pe Olympiaschanze.

Garmisch-Partenkirchen

Joi, 31 decembrie – calificări, ora 15:00

Vineri, 1 ianuarie – etapa 2, ora 15:00

Info despre trambulină: Olympiaschanze are punctul de construcție la 125 de metri și dimensiunea de 140 de metri. Recordul oficial al trambulinei îi aparține elvețianului Simon Ammann, care a sărit 143,5 metri în timpul ediției 2009/10.

Date despre locație: Garmisch-Partenkirchen este, oficial, o comună, însă care are o populație de circa 25,000 de locuitori. Se situează în apropierea Oberstdorfului, la 125 de kilometri spre est. Și această localitate este parte a landului Bavaria.

Rezultatele recente: În prima zi a anului 2015, Anders Jacobsen a câștigat etapa de la Garmisch-Partenkirchen. Simon Ammann și Peter Prevc au conturat podiumul.

sursă foto: skisprungschanzen.com

Marcu Czentye

Severin Freund câștigă etapa de la Oberstdorf, după un final controversat

fis

Întâi de toate și mai presus de orice, startul celei de-a 64-a ediții a Turneului Celor 4 Trambuline a fost definit de energie. Vacarmul produs de miile germani din tribunele Arenei Erdinger a fost impresionant și a oferit întrecerii o aură potrivită, ținând cont de prestigiul acestei competiții. Atmosfera a fost demnă de laudă, iar sutele de steaguri fluturate au conturat imagini memorabile, spre satisfacția tuturor.

Manșa întâi a etapei propriu-zise de la Oberstdorf a început având bara de start situată la poziția 14. Vântul din spate a fost supărător, din nefericire, și s-a ținut scai de competiție, știrbindu-i potențialul. Acesta și nu numai au contribuit la un moment neplăcut al primei părți, când Jurij Tepes a aterizat după 90 de metri. Însă valoarea unui săritor poate ieși la iveală și sub influența unui vânt împotrivitor. Pentru a demonstra acest considerent, norvegienii Daniel Andre Tande și Joachim Hauer au sărit 133, respectiv 128 de metri, confirmând din nou – dacă mai era nevoie – că se află într-o formă sportivă remarcabilă. În aceleași condiții complicate, Domen Prevc, cel mai tânăr săritor de pe lista de start, l-a învins în duelul direct pe Michael Neumayer, al doilea cel mai bătrân participant, chiar dacă la o diferență minusculă. Avansând, Anders Fannemel a arătat de asemenea prețiozitatea muncii lui Alexander Stöckl, zburând 130 de metri și jumătate. Mai scurtă cu trei metri, dar mai falnică a fost evoluția lui Noriaki Kasai, care a plutit impecabil, ca întotdeauna. Michael Hayböck și Stefan Kraft și-au câștigat facil duelurile cu zboruri de 130 de metri, iar Kenneth Gangnes n-a dezamăgit când a sărit 129 de metri, cu 3 mai mult decât germanul Severin Freund. Peter Prevc a conchis runda inițială cu un zbor de 129,5 m, după ce Andreas Stjernen s-a lăsat învins de vânt și a aterizat după numai 114 metri. Totuși, norvegianul avea să fie unul dintre cei cinci învinși norocoși, prinzând incredibil un loc în manșa secundă.

sport1 de

Lista celor cinci i-a cuprins și pe Jakub Janda, Michael Neumayer, Kamil Stoch și Evgeniy Klimov, însă enumerarea ghinioniștilor l-a inclus, din păcate, și pe Gregor Schlierenzauer. Austriacul s-a oprit mult prea repede și n-a arătat vreun semn al unei posibile reveniri, ratând prezența în actul final al zilei. În pauză, favoritul gazdelor se resemna cu locul 5, iar Peter Prevc, Daniel Andre Tande și Stefan Kraft ocupau pozițiile podiumului intermediar, în această ordine.

peterrr prevc

A doua jumătate a concursului a debutat cu bara de start urcată la poziția cu numărul 15. Drept urmare, germanii Andreas Wellinger, Andreas Wank și Stephan Leyhe s-au oprit în intervalul 129-130,5 metri, urcând în vârful ierarhiei provizorii. Răvășit de emoții și de vântul din spate, Domen Prevc a sărit doar 108,5 metri în a doua prestație a sa. Un alt reprezentant al gazdelor, Richard Freitag, și-a impresionat susținătorii cu un zbor de 130 de metri, cu trei mai lung decât cel izbutit de inegalabilul Simon Ammann. Joachim Hauer a plutit cu 50 de centimetri mai puțin decât elvețianul, înainte ca lucrurile să devină „interesante”.

De fapt, dubioase. Organizatorii au coborât bara de start cu două poziții, la numărul 13, timp de trei evoluții. Johann Andre Forfang a sărit 127 de metri, iar Noriaki Kasai și Kenneth Gangnes au produs spectacol, zburând 133,5, respectiv 135,5 metri. Apoi, surpriză: bara de start a fost coborâtă cu alte două unități. Austriacul Michael Hayböck s-a bucurat de această mutare și a profitat de vântul favorabil, plutind 139 de metri. Situația a devenit cu totul și cu totul stranie atunci când organizatorii s-au gândit să coboare, încă o dată, bara de start. La poziția cu numărul 9, cu sute de secunde mai târziu după ce aceasta se afla la poziția 15! O diferență de șase unități, foarte rar întâlnită și care sugerează ceva anormal. În condițiile date, Severin Freund a zburat 137 de metri și jumătate, a acumulat un număr semnificativ de puncte compensatoare și a produs efectul scontat: delir în tribune și zâmbete pe fețele tuturor, de la sportivi la suporteri și, mă tem, nu doar atât. Anders Fannemel n-a reușit să-i calce pe urme în condiții similare, sărind 129 de metri, dar organizatorii au hotărât să nu riște și au urcat bara de start cu trei poziții, la numărul 12. Vântul s-a întors din nou și a suflat precum în majoritatea momentelor de azi, din spate. Plecând de pe bara de start cu trei unități mai jos decât ar fi trebuit, Stefan Kraft, Daniel Andre Tande și Peter Prevc au ratat, previzibil, șansa cvasi-inexistentă de a-l ajunge pe Severin Freund în clasament, cu toate că au reușit sărituri onorabile – 127,5 m pentru austriac și 130 m pentru sloven.

top 10

Așadar, în urma unui final de manșă secundă controversat, în care organizatorii au orchestrat mișcările barei de start după bunul plac, Severin Freund se impune la Oberstdorf și face un pas însemnat înspre câștigarea trofeului. Michael Hayböck vine al doilea, iar Peter Prevc întregește podiumul acestei etape, la finele căreia Noriaki Kasai termină pe locul 5 și dovedește încă o dată că nimic nu îl poate opri. Norvegia este țara cu cei mai mulți sportivi în top 10 – nu mai puțin de 4 – Fannemel, Gangnes, Forfang și Tande.

1534815_1079718675418301_674572847937624493_o

Atmosfera de la Oberstdorf a fost incredibilă, însă evenimentele din final au pătat imaginea de ansamblu a acestei întreceri. Consider că Walter Hofer și ai săi au înclinat balanța în mod hotărâtor în favoarea campionului mondial en-titre și sper să nu mai asistăm prea curând la întâmplări de acest fel. Turneul Celor 4 Trambuline rămâne cea mai fascinantă competiție inter-Icari moderni și nu ar trebui pătată în vreun fel, indiferent de numele sportivilor și/sau interese – fie ele de orice tip. Să sperăm că etapa de la Garmisch-Partenkirchen ne va oferi mai multă corectitudine și mai mult vânt de portanță.

focus de

surse foto: fis-ski.com, sport1.de, focus.de, facebook.com

Marcu Czentye

O joacă în patru acte

vol at

Să te trezești la 6 ani, când ai abia un metru și câțiva centimetri înălțime, cu o pereche de schiuri în picioare și cu părinții lângă tine încurajându-te frenetic, poate fi un început de viață atipic, cel puțin. Dacă nu ciudat.

Apoi, îți spui că oricum ți se pare interesant să schiezi. Și-n plus, oferta e limitată. Ori continui, ori stai pe loc și te blochezi în plictis. Mai bine nu. Continui. Mergi mai departe cu schiatul. Poate într-o zi vei începe să-l înțelegi și-ți va plăcea.

Încerci combinata nordică. 9 ani de combinată nordică, plini de antrenamente lungi. Îți vine să-ți urăști părinții și antrenorul. Până și ora de matematică de la școală părea mai agreabilă. Te saturi. Sau nu. Continui. Și te axezi pe una dintre ramurile acestei discipline – săriturile. Sportul începe să capete sens. Succesul e aproape direct proporțional cu seriozitatea muncii depuse la antrenamente. Fiindcă pare normal, săriturile devin pasiunea ta principală. Distracția și efortul se îmbină. Nu te deranjează deloc. Continui.

Și îți faci un loc în competițiile din Cupa Mondială. Dar trece o zi, trec lunile și chiar anii, iar performanțele mult promise de ai tăi, odinioară, se îndepărtează tot mai mult. Viața sportivă petrecută în mediocritate chinuie. Te epuizează. Îți vine să renunți. Nu mai are rost. Trebuie să schimbi ceva.

Te alipești și mai mult de sport și sămânța începe să încolțească. Câștigi Campionatele Mondiale de Zbor cu Schiurile și demonstrezi că ești priceput în ceea ce ai făcut de la 6 ani. Răsufli ușurat, văzând că n-ai ales greșit acest sport. Continui. Medalie de argint la Jocurile Olimpice de la Nagano cu echipa. Deja satisfacțiile sunt puternice. Trebuie temperate.

Continui să te antrenezi din greu. Și mai intens. Acumulezi masă musculară, ai o formă fizică mai bună ca niciodată, dar performanțele întârzie. Din nou. Te gândești, te consulți cu specialiștii și decizi c-ar fi mai bine să slăbești. Un corp ușor plutește mai mult. Îți faci rău de dragul întrecerilor, de dragul rezultatelor. Însă reușita nu vine atât de repede precum te-ai aștepta.

Aștepți și ești răbdător. Sportul te-a învățat ce înseamnă să nu te grăbești, să rămâi în stare latentă. Redobândești bucuria de a sări cu schiurile și îți recapeți încrederea. Devii încă o dată cel mai bun zburător din lume. Apoi, peste încă un an, sfârșești pe locul 4 Turneul Celor 4 Trambuline pentru a doua oară la rând. Ce ironie a sorții. Poate ai fi meritat mai mult. Dar ce mai contează? Continui. Renunțarea nu e de luat în calcul.

Au mai trecut 365 de zile. Te întrebi dacă ai șanse la o clasare mai sus de poziția a patra în cel mai important turneu din sezon. Primul act. Mergi la Oberstdorf și crezi. Împingi la maximum la desprindere, îndrepți genunchii la țanc, simți portanța și te duci… fără oprire. Un prim act câștigat. Un prim succes în acest turneu imposibil de adjudecat. Instant, te gândești la etapa următoare. Garmisch-Partenkirchen. Complicat, iar. Aceeași poveste, același rezultat. Te împrietenești cu vântul, cu tehnicile de zbor și mai bifezi un succes. 2/4. „Ai putea câștiga Vulturul de Aur”, îți comunică un gând răzleț. Continui. Innsbruck, Austria. Printre străini e întotdeauna mai dificil. Dar nu pare să conteze. Corpul tău este într-o formă extraordinară și nimic nu-l poate opri. Plutești, plutești și te impui din nou. Trofeul e al tău. Realizezi că ai putea scrie istorie. A patra victorie în a patra trambulină.

„E posibil?”, se întreabă Sven. De fapt, se întreabă spectatorii. Sven Hannawald știe că este întru totul posibil și nu stă pe gânduri. Însă emoțiile îl năpădesc. Energiile negative se împrăștie cu o viteză remarcabilă în trupul său, instalându-i acea teamă de succes. Frica de a ieși la rampă. Germanul iese de pe masa trambulinei și sare. Sunt două-trei secunde în care incertitudinea planează. Apoi cel care planează ești tu, Sven. Gravitația te așteaptă răbdătoare, iar tu aterizezi dincolo de orice așteptare optimistă.

bild de

*

6 ianuarie 2002. Sven Hannawald, concurentul cu numărul de concurs 50 în ediția cu numărul 50 câștigă și la Bischofshofen și izbutește inimaginabilul. Irepetabilul. Se impune în toate cele patru trambuline ale turneului. Nimeni, vreodată, nu s-ar fi putut aștepta la așa ceva tocmai din partea sa. Ar fi fost mulți alții mai îndreptățiți să spere la această performanță, dar onoarea i-a revenit germanului care la 6 ani își începea aventura vieții, cu schiuri în picioare. N-a fost nevoie de niciun miracol, ci de muncă, interes, continuitate, sprijin, ambiție și o fărâmă de noroc.

Joaca în patru acte a fost, în mod cert, cea mai împlinitoare perioadă a carierei lui Sven Hannawald și una dintre amintirile cele mai frumoase din viața sa, probabil. Germanul a arătat că se poate, clasându-se pe locul 1 în patru etape de-a lungul a șapte zile. De neînchipuit. Imposibil. Dar adevărat. Pentru că tu ai crezut, Sven.

surse foto: vol.at, bild.de

Marcu Czentye

Preview: Turneul Celor 4 Trambuline + Oberstdorf

sporalender - tirol at

Au mai rămas aproximativ 24 de ore până la startul ediției cu numărul 64 a Turneului Celor 4 Trambuline. Recunoscută drept cea mai atractivă dintre întrecerile inter-Icari moderni, Vierschanzentournee este atipică din toate punctele de vedere. Orarul aglomerat – 10 zile cu 4 etape propriu-zise și tot atâtea ședințe de calificări -, amplasarea calendaristică, atmosfera festivă și gălăgioasă din tribune, trambulinele elegante, premiile generoase și dificultatea competiției contribuie în egală măsură la formarea unui eveniment de mare anvergură. Urmăritorii și sportivii sunt mai încântați ca niciodată când vine vorba despre această competiție. Cum ar arăta un sezon fără acest turneu? Cu siguranță, mai puțin spectaculos.

Programul ediției 2015/16 arată în felul următor: totul începe luni, 28 decembrie, cu ședința de calificări de la Oberstdorf. Marți, 29 decembrie, are loc prima dintre cele patru etape, începând cu ora 18:15, în aceeași localitate. În ultima zi a anului, acțiunea se mută la est, în Garmisch-Partenkirchen. Calificările de la ora 15:00 precedă competiția propriu-zisă, de Anul Nou, care va începe de la aceeași oră. Într-un ritm epuizant, săritorii se deplasează la Innsbruck întrucât pe 2 ianuarie, de la ora 15:00, au loc calificările pentru a treia etapă. Întrecerea de pe Bergisel se va desfășura pe 3 ianuarie, de la ora 15:00. Orarul va fi concluzionat de concursurile de la Bischofshofen. Marți, 5 ianuarie, vor fi calificările, de la ora 18:00, iar miercuri de la aceeași oră va începe competiția la finele căreia se va decerna Vulturul de Aur. Toate întrecerile vor fi transmise în direct de Eurosport 1 și Eurosport HD.

vol at

Oberstdorf, Germania

Luni, 28 decembrie – calificări, ora 18:15

Marți, 29 decembrie – etapa 1, ora 18:15

Info despre trambulină: Erdinger Arena din Oberstdorf are punctul de construcție la 120 de metri și dimensiunea de 137 de metri. Recordul oficial al trambulinei Schattenberg este deținut de norvegianul Sigurd Pettersen, care a zburat 143 de metri și jumătate în cadrul Turneului Celor 4 Trambuline din 2003/04.

Date despre locație: Oberstdorf este o localitate de mici dimensiuni din sud-vestul Germaniei, cu o populație de aproximativ 9,000 de locuitori, reconoscută cel mai bine pentru statutul de gazdă a primei dintre cele patru etape ale acestui turneu. Satul este situat în inima Alpilor Bavarezi, iar toți turiștii rămân impresionați de frumusețea naturală a locului.

Rezultatele recente: În 2014, Stefan Kraft a câștigat prologul Turneului Celor 4 Trambuline și a fost urmat pe podium de compatriotul său, Michael Hayböck, și slovenul Peter Prevc.

62. internationale Vierschanzentournee - Auftaktspringen in Oberstdorf - Skispringen - Erdinger Arena - Ski - Winter - Sport - AllgŠu - 25.500 Fans Zuschauer

La cumpăna dintre ani, Icarii moderni se adună de fiecare dată pentru a scrie istorie. Stefan Kraft este campionul în exercițiu și își dorește repetarea performanțelor din ediția anterioară. Severin Freund și Peter Prevc pândesc primul titlu în acest turneu, iar fiecare dintre norvegieni pare îndreptățit să spere la rândul său, luând în considerare forma recentă. Simon Ammann, Noriaki Kasai și Kamil Stoch plănuiesc din depărtare un atac-surpriză la supremație, iar germanii și austriecii nu pot fi desconsiderați niciodată în această întrecere. Sprijinul publicului îi poate impulsiona pe Stefan Kraft și Michael Hayböck, săritorii care pot duce mai departe dominația austriacă în acest concurs. În același timp, Andreas Wellinger și Richard Freitag se pot alătura campionului mondial în lupta de a aduce Vulturul de Aur în Germania. Există o multitudine de întrebări și curiozități, care vor fi răspunse și satisfăcute începând cu ziua de mâine. Totul sugerează imprevizibilitate. În astfel de condiții, spectacolul este inevitabil și plăcerea de a urmări competiția, nelimitată.

Loturile țărilor participante la turneu:

Austria: Stefan Kraft, Michael Hayböck, Gregor Schlierenzauer, Manuel Fettner și Manuel Poppinger

Germania: Severin Freund, Richard Freitag, Andreas Wellinger, Andreas Wank, Marinus Kraus, Stephan Leyhe, Markus Eisenbichler

Norvegia: Kenneth Gangnes, Anders Fannemel, Daniel Andre Tande, Johann Andre Forfang, Andreas Stjernen, Joachim Hauer și Halvor Egner Granerud

Slovenia: Peter Prevc, Domen Prevc, Anze Lanisek, Robert Kranjec, Anze Semenic, Jurij Tepes și Tilen Bartol

Polonia: Kamil Stoch, Piotr Zyla, Stefan Hula, Maciej Kot și Klemens Muranka

Japonia: Noriaki Kasai, Taku Takeuchi, Daiki Ito, Kento Sakuyama, Shohei Tochimoto și Junshiro Kobayashi

Elveția: Simon Ammann, Gregor Deschwanden, Killian Peier și Luca Egloff

Cehia: Roman Koudelka, Jakub Janda, Lukas Hlava și Jan Matura

Finlanda: Harri Olli, Lauri Asikainen și Ville Larinto

Rusia: Ilmir Hazetdinov, Denis Kornilov, Vladislav Boyarintsev și Evgeniy Klimov

Franța: Vincent Decombes Sevoie și Ronan Lamy Chappuis

surse foto: sporalender-tirol.at, skisprungschanzen.com

Marcu Czentye

Anders Jacobsen: „Peter Prevc va câștiga Turneul Celor 4 Trambuline”

76241_G08_W01

Un nou interviu publicat de site-ul fis-ski.com. De această dată, fostul câștigător al Vulturului de Aur, norvegianul Anders Jacobsen, a fost cel intervievat și și-a exprimat opinia despre competiția care stă să înceapă. De asemenea, sportivul retras din activitate a declarat câteva cuvinte despre viața sa de acum, mărturisind deopotrivă că îi lipsește adrenalina săriturilor cu schiurile, dar se bucură de timpul petrecut alături de familie. Mai jos, traducerea integrală a interviului:

FIS: Bună, Anders! Cum îți petreci timpul în calitate de fost săritor cu schiurile?

Anders Jacobsen: În principal, lucrez pentru televiziunea norvegiană. Exceptând acest lucru, încerc să trăiesc o viață normală și să-mi găsesc un loc de muncă normal (râde). Nu există presiune și mă bucur de asta. Mă străduiesc să îmi dau seama ce vreau să fac în viitor.

FIS: Deci nu îți e dor să fii atlet?

AJ: Cu siguranță că îmi este dor de adrenalină. Îmi lipsește echipa. Sunt prieten apropiat cu fiecare dintre foștii mei colegi. Dar nu îmi este dor de antrenamentele zilnice, de călătorit și de aeroporturi.

FIS: Trebuie să fie frumos să petreci mai mult timp cu familia.

AJ: Desigur, îmi face multă plăcere. Chiar acum sunt pe drum înspre Vikersund, împreună cu fiul meu. Ne dorim să urmărim echipa antrenându-se pentru Turneul Celor 4 Trambuline.

FIS: Să vorbim despre Turneul Celor 4 Trambuline. Se fac aproape nouă ani de când l-ai câștigat tu. Cum ți-a schimbat succesul viața?

AJ: A fost ca un basm pentru mine. M-am alăturat echipei în acel sezon, cu o lună înaintea începerii Turneului am început să concurez în Cupa Mondială și am terminat pe locul trei cu prima ocazie. La Engelberg, am concurat cu Gregor Schlierenzauer. Am fost pe primul loc și pe al doilea, mai târziu. Iar apoi a venit Turneul Celor 4 Trambuline. Totul a fost foarte ușor pentru mine. Eram tânăr și nu mă îngrijoram cu privire la nimic. Doar săream și mă distram. Acest lucru mi-a schimbat viața. Eram un tip obișnuit și, peste noapte, am devenit o celebritate în Norvegia.

FIS: Ți-a plăcut această transformare? Sau te-ai fi descurcat și fără ea?

AJ: Fiecare monedă are două părți. Unele lucruri au fost bune. Dintr-odată, oamenii mă recunoșteau. Multe lucruri devin mai facile atunci când ești faimos. În același timp, ești în lumina reflectoarelor. Trebuie să fii grijuliu cu privire la ce spui sau faci pentru că vrei să fii un model. A fost o experiență interesantă și aș repeta-o.

FIS: La un an după victoria ta, Janne Ahonen a fost ultimul non-austriac care a câștigat titlul în Turneul Celor 4 Trambuline. Crezi că austriecii vor putea să își prelungească șirul?

AJ: Au început de curând să zboare foarte bine, din nou. În mod special Hayböck. Stefan Kraft este la rândul său pe drumul cel bun. Și niciodată nu știi ce va face Gregor. S-a antrenat la Lillehammer și s-ar putea să se întoarcă în forță. Și, în mod cert, sunt norvegienii. Avem o grămadă de săritori buni. Rămâne de văzut dacă avem unul care poate, într-adevăr, să câștige Turneul. Peter Prevc este în cea mai bună formă a carierei sale. Germanii s-au zbătut în Turneul Celor 4 Trambuline de câțiva ani. Nu a fost vreun învingător german pentru mult timp înainte ca Freitag să câștige la Innsbruck, anul trecut. Sunt curios să îl văd pe Severin Freund concurând. A sărit mai bine din nou, duminică la Engelberg, dar a avut câteva probleme cu aterizarea. Dar trebuie să fie recunoscut cu șansă. Ca și Noriaki Kasai. El este în top 10 constant. În acest mod, poți să joci un rol foarte important în clasamentul general. Este greu să prezici. Sunt cel puțin zece săritori care pot să câștige competiția.

FIS: Crezi că Simon Ammann este unul dintre ei?

AJ: Poate. Aterizările sale au început să arate un pic mai bine la Engelberg, chiar dacă sunt departe de a fi perfecte. Am vorbit cu el la Lillehammer. După căzătura sa de la Bischofshofen, de anul trecut, întâmpină dificultăți la aterizare, din punct de vedere mental. Se poate aștepta de la el să își arate cea mai bună prestație într-unul dintre cele mai importante evenimente ale sezonului. Aș fi foarte fericit pentru el dacă va câștiga, însă poate se află puțin prea departe de top. Dar am văzut multe surprize între Oberstdorf și Bischofshofen.

FIS: Norvegienii au parte de un sezon excepțional, cu mulți săritori de top. Te așteptai la acest lucru?

AJ: Nu, sincer să fiu, nu mă așteptam. Este o echipă foarte tânără. Fără Anders Bardal și fără mine, au mai rămas puțini săritori experimentați. Acest fapt face performanțele lor să devină și mai remarcabile. Știu că muncesc din greu și acest debut de sezon e o răsplată bine meritată pentru ei. Dar de asemenea este foarte suprinzător. Dacă mă întrebi pe mine, situația poate continua în acest fel. Băieții se depășesc unii pe alții. Sper ca lucrurile să rămână astfel fiindcă Norvegia formează o echipă foarte „tare” și băieții arată bine la TV (râde).

FIS: Ceea ce nu a arătat bine până acum au fost descalificările norvegienilor. Care este opinia ta despre această problemă a Norvegiei?

AJ: Sunt multe discuții referitoare la acest subiect și oamenii se întreabă cum se poate ca acest lucru să se întâmple. La fel ca toate celelalte echipe, norvegienii încearcă să se apropie de limite când vine vorba despre echipament. Probabil, nu s-au adaptat suficient de bine la noile controale. Cred că trebuie să muncească la aceasta și să măsoare cu mai multă grijă. Fac o treabă extrem de bună în toate domeniile, dar au nevoie să fie mai consecvenți în materie de echipament. Nu este bine când atâți atleți ai unei națiuni sunt descalificați. Știu că nimeni nu încearcă să trișeze. Cred doar că sunt un pic prea leneși pentru a măsura echipamentul în tot amănuntul (râde).

FIS: Acum este timpul să mărturisești. Cine va câștiga Turneul Celor 4 Trambuline?

AJ: Astăzi aș spune Peter Prevc.

FIS: Și care săritor norvegian va fi în stare să îi fie contracandidat?

AJ: Kenneth Gangnes.

FIS: Ultima întrebare: există vreo tradiție norvegiană de Crăciun pe care restul lumii ar trebui s-o cunoască?

AJ: Este dificil de spus. E la fel peste tot, nu contează că e-n Germania sau în Norvegia. În mod tradițional, mâncăm ficat de porc. Și carne de miel, de asemenea. Totul constă în a mânca și în familie. Cred că este similar cu oriunde altundeva.

FIS: Îți urăm un Crăciun fericit și multe succese pentru echipa norvegiană.

sursă foto: fis-ski.com

interviu tradus de Marcu Czentye

Istoria Turneului Celor 4 Trambuline

8639bc4ff459fcf295771e44ef47b73d

Poveștile de succes trebuie să înceapă întotdeauna cu o relație strânsă de prietenie. Se face că, prin 1949, niște amici din Innsbruck și Garmisch-Partenkirchen vorbeau într-o cămăruță, liniștit, într-o seară de vară, despre un turneu de sărituri. Germanilor le era încă interzis să participe în competiții internaționale din cauza tensiunilor cauzate de cel de-al Doilea Război Mondial, iar trambulina Bergisel din Innsbruck era în ruine. Motive de speranță erau puține, însă puterea gândului și a dorinței a răzbit în ciuda circumstanțelor nefavorabile. Cum?

Germania și-a continuat tradiția și a organizat în continuare competiții interne de sărituri cu schiurile. În data de 1 ianuarie a fiecărui an al secolului XX în care a fost cu putință, își respectau obiceiul. Austriecii au văzut inițiativa vecinilor drept un demers demn de imitat, iar de-aici istoria avea să curgă lin, dar cert, spre ascensiunea acestei discipline sportive. În primăvara anului 1952, a avut loc o discuție lungă și încinsă pe tema naționalităților concurenților. Dezbaterea s-a finalizat cu acordul reciproc asupra organizării unui turneu germano-austriac la cumpăna dintre ani.

Oberstdorf, Garmisch-Partenkirchen, Innsbruck și Bishofshofen au fost din start gazde ale acestei întreceri, numite în germană Vierschanzentournee. Debutul propriu-zis al istoriei acestui turneu a avut loc la 1 ianuarie 1953. În prezența a 20,000 de spectatori entuziaști, concursul s-a transformat dintr-un turneu germano-austriac într-o competiție la care au participat șase națiuni. Cei mai buni săritori germani și austrieci s-au întrecut cu un număr restrâns de suedezi, norvegieni, elvețieni și sloveni. Un norvegian pe nume Asgeir Dölplads reușea la Oberstdorf prima victorie de etapă în istoria acestui turneu, iar austriacul Bradl Josef avea să-și scufunde numele în cărțile de statistică, fiind câștigătorul ediției întâi a acestei competiții prestigioase.

Însă bifarea primei competiții de acest fel nu avea să reprezinte neapărat o garanție a faptului că aceasta avea să devină o tradiție. Sportivii aveau nevoie de viză pentru a intra în Germania și Austria, zăpada absenta adesea, iar organizatorii aveau de muncit serios în scopul obținerii unei continuități competiționale. În anii de început, în care satisfacția era limitată, iar complicațiile infinite, turneul a continuat să se desfășoare mulțumită anumitor oameni care s-au dedicat acestui sport. O primă răsplată majoră a fost televizarea concursului din 1956. Turneul căpăta, ușor-ușor, susținători și urmăritori, iar conceptul acestei competiții se transforma din idee în certitudine.

Tehnologia avea să ajute bunul mers al întrecerii din 1962 încoace, iar în 1972 turneul a stârnit atât interes încât a atras sponsori, ce au sporit automat popularitatea competiției.

Bornele cu adevărat istorice ale Turneului Celor 4 Trambuline au fost atinse în 2002 și 2006. În al doilea an al acestui mileniu, germanul Sven Hannawald a reușit performanța unică de a se impune în toate cele patru trambuline. De 17 ori s-a întâmplat ca un săritor să rateze de puțin această realizare colosală, adjudecându-și trei dintre cele patru victorii posibile. Cel mai ghinionist în acest sens a fost norvegianul Bjørn Wirkola, care a obținut în două ediții diferite trei victorii de etapă, însă nu a reușit-o și pe a patra. Dar concurentul cu numărul 50 a scris istorie la Bischofshofen în ediția cu același număr a competiției, câștigând și ultima etapă și stabilind un nou record de trambulină. Cu un record, o victorie de etapă, un trofeu și o mențiune în cărțile de istorie în cont, Sven nu avea cum să fie dat uitării vreodată, iar izbânda sa rămâne și în ziua de astăzi un model, un reper, un țel de atins. Al doilea episod singular în istoria de 64 de ani a acestei întreceri s-a consumat în 2005/06. Finlandezul Janne Ahonen și Jakub Janda au împărțit la finalul turneului prima poziție a clasamentului general, ambii acumulând un total de 1081,5 puncte. A fost pentru prima și singura dată când locul 1 în clasamentul general a fost ocupat de către doi săritori.

Și totul avea să aibă loc datorită fondatorilor. Un grup de oameni care, voluntar, au decis să creeze noi oportunități pentru sportivi, punându-și la dispoziție propriile resurse. Alfons Huber și Xaver Kaiser la Oberstdorf, Sepp Hartl și Franz Rappenglück la Partenkirchen, Toni Glos și Emmerich Pepeunig la Innsbruck, Andi Mischitz și Fred Triebner la Bischofshofen. Toți aceștia au jucat roluri vitale în dezvoltarea celei mai frumoase competiții anuale din lumea Icarilor moderni. Dintre cei menționați, despre Emmerich Pepeunig se spune că a fost cel mai important. El a fost ultimul dintre pionieri care a decedat, în 2000, și a fost înmormântat în cimitirul din apropierea trambulinei Bergisel din Innsbruck, îndrăgită foarte mult de acesta. În mod cert, Emmerich ar fi fost mândru să vadă splendoarea pe care turneul a putut s-o ofere de-a lungul ultimilor 15 ani…

emmerich pepeunig

O poveste inedită din istoria turneului: în a doua ediție, 1953-54, etapa de la Oberstdorf a fost anulată din cauza lipsei zăpezii. Echipa Austriei n-a fost informată de acest fapt și a făcut deplasarea în Germania. Odată ce austriecii au ajuns la destinație, la Oberstdorf a început să ningă abundent. Oficialii clubului de schi și organizatorii au început de îndată să pregătească trambulina, iar asociațiile de schi au fost înștiințate de schimbare prin intermediul unor telegrame. Companiile aeriene au amânat zborurile cu 12 ore, din fericire, și toți săritorii din țările nordice au reușit să ajungă în timp pentru a participa la Oberstdorf.

surse foto: sportsplanet.at, zimbio.com 

Marcu Czentye