Norvegia, prea bună pentru concurență, iar Slovenia lui Peter Prevc, mai bună decât Austria cu 0,1 puncte!

La Planica, ziua de sâmbătă atrage mii de oameni, o dată pe an. Numărul spectatorilor prezenți azi la baza trambulinei Letalnica a fost și mai ridicat decât cel de ieri, conturând peisajul ideal în care Icarii moderni își doresc să performeze. Atmosfera minunată, îmbinată cu vânt de portanță, a ajutat la organizarea unei competiții pe echipe de calitate.

Sub razele puternice ale soarelui, opt echipe s-au aliniat la start pentru a stabili ultima grupare câștigătoare din acest sezon. Organizatorii au fost generoși, amplasând bara la poziția cu numărul 8, iar spectacolul nu avea cum să întârzie.

În primele minute ale întrecerii, Maciej Kot a zburat 222 de metri, consemnând un nou start sănătos de etapă. Aflat în zi bună, Stefan Kraft și-a permis onoarea de a fi primul zburător care aterizează de partea corectă a dimensiunii trambulinei, plutind 226 de metri. Cu unul mai puțin a zăbovit în aer Jurij Tepes, înainte ca Daniel Andre Tande și Andrzej Stekala să suscite entuziasm din partea norvegienilor, respectiv polonezilor.

În urma unei coborâri a barei de start, Anders Fannemel n-a luat în seamă dezavantajul acestei decizii și s-a dus până la 234 de metri, bifând primul zbor care l-a satisfăcut cu adevărat în acest weekend. Robert Kranjec a confirmat forma bună, prelungindu-și plutirea grație unei tehnici remarcabile, aterizând la borna 231,5 m. Kenneth Gangnes a convins și mai puternic, plutind 233 de metri și oferind Norvegiei un avantaj confortabil, în fruntea clasamentului intermediar.

Ultimul și cel mai interesant schimb al manșei întâi a fost precedat de o nouă coborâre a barei de start. Hotărârea a fost discutabilă, în condițiile în care vântul de portanță s-a domolit, dar Noriaki Kasai a performat indiferent de circumstanțe. Japonezul a izbutit al treilea zbor care a măsurat 225 de metri în acest sfârșit de săptămână, făcând asistența să rămână uimită. Totuși, reușita niponului a pălit în comparație cu zborul senzațional al lui Michael Hayböck, cel mai lung al acestei jumătăți de concurs – 235 de metri și jumătate.

Richard Freitag s-a oprit după 230 de metri, în finalul primei părți, Peter Prevc a zburat 229 și jumătate, iar Johann Andre Forfang a surprins neplăcut, plutind numai 210 metri. Chiar și așa, Norvegia conducea la pauză, având un avans de 9 puncte în fața Sloveniei. Austria contura top 3-ul, după o primă manșă în care majoritatea prestațiilor au ajuns la cel puțin 200 de metri.

În condiții aproximativ ideale, Stefan Kraft s-a evidențiat incredibil în debutul manșei secunde, zburând 241 de metri și apropiindu-se la doar 5 metri de personal best-ul său. Apoi, a venit rândul germanului Stephan Leyhe să își depășească cea mai bună performanță a carierei, plutind 220 de metri. Jurij Tepes a animat asistența cu un zbor de 234,5 metri, un pic mai târziu, zburând cu un metru mai mult decât Anders Fannemel. Recordmenul mondial a avut una dintre cele mai eficiente zile din actualul sezon al Cupei Mondiale, fiind (poate) impulsionat și de prezența legendarului Anders Bardal în tribune.

Veștile pozitive au contenit, la un moment dat. Robert Kranjec a fost puternic dezechilibrat după desprindere și, în ciuda unor eforturi admirabile, s-a oprit la 208 metri. La extrema opusă, Kenneth Gangnes a izbutit să plutească 239 de metri, propulsându-și echipa în top, cu imposibilitatea de a fi ajunsă, înainte de runda finală.

Noriaki Kasai a colorat acest ultim schimb cu un zbor fabulos, lung de 233,5 metri, care a însemnat și cea mai lungă prestație a sa din acest sfârșit de săptămână. Performanța sa a fost egalată de Michael Hayböck, însă nivelul competiției a urcat de la incredibil la apogeu.

Peter Prevc, dornic să se revanșeze după un prim zbor nefericit, s-a desprins cu hotărâre de pe masa trambulinei. Stabil în zbor și menținut în aer de uralele miilor de sloveni, Peter a zburat 246 de metri, oferind clipite în care recordul trambulinei părea incert. Totuși, noului campion mondial i-au lipsit 2,5 metri – distanță care nu a mai contat nici pentru el, și nici pentru spectatori -, cu toții fiind satisfăcuți complet de această evoluție. Datorită acestui zbor, Slovenia a întrecut Austria în clasament la o distanță de numai o zecime de punct!

Farmecul fiind asigurat, Johann Andre Forfang și-a ameliorat de asemenea prestația, zburând la rându-i 233,5 metri, asemenea lui Noriaki Kasai și Michael Hayböck. Concluzia lui „Forfi” a fost cireașa de pe tortul celei mai frumoase etape pe echipe din acest sezon.

Norvegia s-a impus la aproximativ 58 de puncte diferență față de Slovenia, însă competiția a fost mai animată decât o spune această discrepanță. Lupta pentru locul 2 a fost pasionantă, Austria ratând treapta secundă a podiumului la doar o zecime de punct, fapt care sugerează echitatea la nivel înalt dintre echipele Sloveniei și Austriei.

În final, Norvegia câștigă o nouă competiție colectivă și își confirmă supremația în lumea Icarilor moderni. Cu un lot tânăr atât de talentat, sezoanele următoare par să anunțe o dominație norvegiană, asemănătoare celei austriace din anii 2000.

Ultima întâlnire a zburătorilor cu schiurile din acest sezon se va consuma mâine, cu începere de la ora 11:00.

surse foto: eurosportplayer.com, facebook.com

Marcu Czentye

Germania, campioană mondială pe echipe în proba de juniori! Norvegia și Japonia obțin medaliile de argint, respectiv bronz

Podiumul etapei masculine pe echipe

Obligați de vremea nefavorabilă, organizatorii au decis ca întrecerea masculină pe echipe să aibă loc tot astăzi. La start s-au aliniat 12 țări, reprezentați de câte patru săritori. Printre cele douăsprezece a fost și România, echipa fiind alcătuită din Mihnea Spulber, Sorin Mitrofan, Iulian Pîtea și Eduard Török.

În manșa întâi, Iulian a sărit 84,5 metri, oferind un start bun echipei. Viktor Polasek a fost primul săritor care a depășit în zbor punctul de construcție, iar Jonathan Siegel a dinamizat concursul, plutind 94 de metri. Din cauza vremii care s-a schimbat, soarele dispărând și lăsând vântul și ploaia să își facă apariția, manșa inițială a fost întreruptă timp de aproximativ o oră.

După reluarea acțiunii, Mihnea Spulber și Sorin Mitrofan s-au oprit devreme, diminuând șansele calificării în manșa finală. De altfel, schimburile 2 și 3 ale primei părți au fost lipsite de zboruri lungi, puțini sportivi reușind să depășească borna de 85 de metri.

În ultimul schimb al primei manșe, Eduard a impresionat, depășind cu jumătate de metru punctul K al trambulinei. Ryoyu Kobayashi a plutit 94,5 metri, puțin mai târziu, cu doi metri mai mult decât Tomas Vancura și Domen Prevc. David Siegel a zburat 97 de metri, însă performanța sa nu a fost cea mai lungă a acestei manșe, Halvor Egner Granerud sărind 99,5 metri.

Eduard Török

Între manșe, Germania, Norvegia și Japonia se clasau în top 3, iar neșansa făcea ca România să fie prima echipă clasată sub linie, și anume în afara top 8-ului.

Din nefericire, la Râșnov a început să plouă suficient de puternic, iar la manșa secundă au asistat doar un număr restrâns de persoane. Vântul și ploaia s-au întețit, iar ritmul competiției a fost sacadat din aceste motive. Totuși, și în aceste condiții s-au consemnat zboruri de calitate. Unul a fost reușit de Jonathan Siegel, care a zburat 97 de metri. A urmat apoi o perioadă mai puțin fastă, drept dovadă stând prestația de 88,5 metri a lui Domen Prevc, slovenul aterizând de partea greșită a punctului de construcție.

Domen Prevc

Ryoyu Kobayashi a impresionat din nou, în ultimul schimb, sărind 92 de metri și demonstrând capacități impresionante, care îl pot propulsa în topurile Icarilor moderni în anii următori. Halvor Egner Granerud a fost de asemenea un săritor constant, norvegianul sărind 92 de metri și în această manșă greu încercată de condițiile meteo.

David Siegel s-a oprit cu jumătate de metru înaintea punctului de construcție, cu ocazia ultimei sărituri a zilei, însă acest rezultat oarecum sub așteptări a fost îndeajuns. Germania este încoronată campioană mondială pe echipe în proba de juniori, iar medaliile de argint și bronz revin Norvegiei, respectiv Japoniei.

Slovenia lui Domen Prevc n-a reușit o clasare pe podium, iar toate laudele merită îndreptate către germani – și anume, Jonathan Siegel, Adrian Sell, Tim Fuchs și David Siegel – care s-au impus la o diferență de puncte consistentă – aproximativ 30 de puncte.

Marcu Czentye

Norvegia, din nou mai bună decât oricare altă echipă

Întrecerea pe echipe de la Zakopane a fost a treia de acest tip din actuala stagiune și prima în care Germania nu s-a impus. În absența lui Severin Freund, accidentat, germanii nu au reușit nici măcar o clasare în top 3, iar bucuria de a ocupa o treaptă a podiumului le-a revenit norvegienilor, austriecilor și polonezilor.

Demonstrând calități de zbor și formă la Campionatele Mondiale de Zbor, polonezul Dawid Kubacki a fost nefericitul care nu a prins loc în componența grupării gazdă. Cele 20,000 de spectatori din tribune nu au avut ocazia de a-l vedea zburând nici pe legendarul Noriaki Kasai, care a lipsit motivat de la aceste concursuri, sora sa decedând în urmă cu o săptămână.

Etapa pe echipe de astăzi a cuprins pe lista de start zece națiuni. Ca de obicei, Stefan Kraft a fost primul dintre austrieci care a evoluat, iar zborul său de 136 de metri a deschis repede potențialul acestei competiții. Minute mai târziu, Maciej Kot a izbutit la rândul lui o săritură de peste 130 de metri, încântându-și compatrioții din tribunele Arenei Wielka Krokiev. Daniel Andre Tande și Andreas Wellinger au fost săritorii care au impresionat în a treia tură a manșei de deschidere, ambii depășind borna de 132 de metri. Pus într-o situație dificilă, Simon Ammann a reușit să mențină Elveția în concurs grație unui zbor de 133 de metri, încheiat cu un telemarc inexistent. Frumos și existent a fost telemarcul lui Kenneth Gangnes de la capătul primei sărituri, care a măsurat 134 de metri. Cu jumătate de metru mai departe au aterizat Kamil Stoch și Michael Hayböck, iar Peter Prevc n-a atins pragul de 130 de metri, plecând de la o bară de start coborâtă cu o unitate.

În pauză, Norvegia, Austria și Polonia ocupau pozițiile podiumul provizoriu, iar reprezentativele Kazahstanului și Rusiei erau eliminate din competiție.

Vântul din spate întărindu-se, sportivilor le-a fost complicat să își îndeplinească obiectivele și în manșa secundă. Domen Prevc a fost unul dintre remarcații părții a doua, în care a plutit 135 de metri. Cu 250 de centimetri mai prelung a zburat Andreas Stjernen, încheindu-și ziua într-un mod prielnic. Roman Koudelka a demonstrat abilități de luat în seamă în vederea etapei de mâine, iar Peter Prevc a lăsat de înțeles că forma lui nu a scăzut, zburând 135 de metri spre final. Michael Hayböck și-a depășit cu doi metri prestația din prima manșă, plutind în a doua 136,5, iar situația a fost tranșată de Kenneth Gangnes. Cel mai în formă norvegian și-a trecut, tocmai în ultima săritură a zilei, cea mai lungă distanță traversată în aer în această întrecere – 138 de metri.

Echipa în care talentul este muncit din greu și seriozitatea pusă mai presus de orice a învins încă o dată. La o săptămână după ce au devenit campioni mondiali în proba de zbor, norvegienii câștigă prima competiție pe echipe din această Cupă Mondială, demonstrând calități nemaipomenite și o unitate de grup respectabilă. Munca lui Alexander Stöckl rodește din ce în ce mai spectaculos, pe zi ce trece, iar succesul de azi, obținut lejer chiar și fără contribuțiile lui Johann Andre Forfang, denotă o formă și un talent incredibile, deținute de norvegieni.

surse foto: skijumping.pl, eurosportplayer.com

Marcu Czentye

Norvegia, țara cu cei mai buni zburători din lume

Competiția pe echipe de la Kulm nu s-a ridicat la nivelul întrecerilor individuale, însă a surprins sporadic și a oferit o concluzie de efect pentru aceste Campionate Mondiale de Zbor.

În manșa întâi, s-a zburat de la bara de start situată la poziția cu numărul 17. Acest factor și ninsoarea au împiedicat, într-o oarecare măsură, apariția spectaculozității. Cu toate acestea, primul schimb a adus o pată de culoare în ceea ce privește forma lui Kamil Stoch. Polonezul, adesea desconsiderat în acest sezon, a depășit punctul de construcție cu șapte metri, producând zâmbete pe fețele susținătorilor săi, după multe zile de neliniște. Două minute mai târziu, Stefan Kraft a aterizat de partea corectă a bornei dimensiunii trambulinei, plutind 225,5 metri și continuându-și traseul de succes în calitate de zburător. Anders Fannemel a izbutit un zbor de 213,5 metri, însă lungimea nu avea cum să fie satisfăcătoare întru totul ținând cont de abilitățile sale pe astfel de trambuline. Următorul care a impresionat în partea inițială a competiției colective a fost tot un norvegian: Johann Andre Forfang. Tânărul Icar modern care a suferit o căzătură ieri a zburat azi mai puțin (218,5 m), dar a reușit o aterizare lină care i-a readus încrederea.

Ninsoarea la Kulm s-a întărit semnificativ între timp, iar schimbul trei al primei părți nu a mulțumit prea mulți dintre urmăritori. Calitatea acestei mini-runde a fost ameliorată, în cele din urmă, de către Daniel Andre Tande și Richard Freitag, care și-au trecut în cont evoluții de peste 200 de metri. În ultimele zboruri ale primei manșe, impresionanți au fost Peter Prevc și Severin Freund. Slovenul a bifat cel mai lung zbor al acestei jumătăți de competiție – 228 m -, în vreme ce germanul a ratat la doar un metru borna de 220 de metri.

În pauza dintre manșe, Norvegia domina clasamentul intermediar, fiind urmată de Austria și Germania în podiumul temporar. Având în vedere numărul țărilor participane, 8, nicio echipă nu a fost eliminată la capătul manșei întâi.

În lipsa Japoniei, care a preferat să nu participe la această întrecere, manșa secundă a debutat cu un nou zbor fulminant semnat de Stefan Kraft. Austriacul a zburat 230 de metri, consemnând unul dintre puținele momente spectaculoase ale zilei. În ciuda faptului că majoritatea evoluțiilor au fost prea scurte, iar numeroși sportivi, printre care și Roman Koudelka au dezamăgit crunt, finalul a compensat din nou așteptarea. Peter Prevc a fost autorul celei mai lungi prestații de astăzi – 238 de metri –, iar Michael Hayböck, Severin Freund și Kenneth Gangnes au securizat fiecare pentru echipa lui poziția în clasament.

La finalul unei etape pe echipe desfășurate într-o atmosferă destinsă, Norvegia devine campioană mondială în proba de zbor cu schiurile. Germanii sunt vice-campioni, iar austriecii își mulțumesc conaționalii cu o medalie de bronz binevenită. Este un succes de ținut minte pentru tânăra echipă norvegiană, antrenată tocmai de un austriac, Alexander Stöckl.

Cupa Mondială masculină revine începând cu săptămâna viitoare, cu două întreceri la Zakopane, Polonia. Până atunci, putem să ne bucurăm că am avut parte de o ediție frumoasă a Campionatelor Mondiale de Zbor, cu toate că accidentarea cumplită suferită de Lukas Muller lasă un gol în stomacurile tuturor.

Marcu Czentye

Vânt, vânt și…? Vânt din nou!

Ce trebuia să fie o competiție pe echipe agreabilă și care să facă uitat Turneul Celor 4 Trambuline a ajuns să fie o întrecere zbuciumată de condiții meteorologice nefavorabile. La Willingen, vântul a suflat inconstant și prea puternic, provocând anularea prematură a etapei colective, al cărei clasament final a luat în considerare numai săriturile din manșa întâi.

Încercând să modifice poziția barei de start în nenumărate rânduri pentru a asigura echitate sportivilor, organizatorii au avut de muncă în această seară, însă eforturile le-au fost zădărnicite de împrejurările potrivnice. Chiar și în circumstanțe nepotrivite, în care vântul a suflat adesea din spate, de multe ori mult prea vârtos, iar ceața a acoperit parte din peisaj, au avut loc câteva prestații care au meritat așteptarea.

Cehul Jakub Janda și austriacul Stefan Kraft au aterizat amândoi la pragul de 138 de metri, iar aceste evoluții pot fi indicii care să confirme ascensiunea de formă a celor doi. Următorul care a impresionat și cel care a produs cel mai puternic impact a fost slovenul Domen Prevc. Fratele mai mic al liderului Cupei Mondiale a surprins și a plutit nu mai puțin de 145 de metri și jumătate, spre fericirea sa și mulțumirea lui Peter. Ce avea să facă acest zbor și mai interesant avea să fie lungimea săriturii lui Peter Prevc, ce a măsurat doar 124 de metri. E drept, Peter a sărit sub influența unui vânt nefavorabil.

Kenneth Gangnes, Michael Hayböck și Roman Koudelka n-au dezamăgit câtuși de puțin, plutind între 138 și 139,5 metri, dar au fost urmați de evoluții mai bune. Johann Andre Forfang, Richard Freitag și Severin Freund au zburat cu toții peste 140 de metri, iar cel care a fost cel mai bun din întrecerea de astăzi a fost campionul mondial en-titre, Severin, care s-a apropiat la doar un metru de punctul care marchează 150 de metri.

Văzând că localnicii și nu numai au umplut tribunele Arenei Muhlenkopf, organizatorii s-au încăpățânat să dea curs și manșei secunde, însă intențiile le-au fost respinse de vântul sâcâitor și persistent. Realizând imposibilitatea de a duce la bun sfârșit și a doua jumătate a competiției, decizia oficială a fost aceea de a anula manșa secundă, iar clasamentul de azi a coincis cu cel din pauză.

Prin urmare, Germania se impune în concursul pe echipe de la Willingen, devansând Norvegia la doar șase zecimi de punct. Austria conturează top 3-ul cu un total de peste 500 de puncte, iar între lider și ultimul loc se înregistrează o diferență imensă, de aproximativ 180 de puncte.

Să sperăm că întrecerea individuală de mâine nu va fi afectată de asemenea condiții meteorologice, iar valoarea sportivilor va putea ieși la iveală. Analizând subit după săriturile din această manșă, Severin Freund devine ușor favorit la câștigarea sutei de puncte, dar aparențele pot înșela.

sursă foto: eurosportplayer.com

Marcu Czentye

Alexander Stöckl: „Inima mea de sărituri cu schiurile este foarte fericită”

Unul dintre antrenorii în vogă din lumea Icarilor moderni, austriacul Alexander Stöckl – antrenorul norvegienilor – a acceptat să stea de vorbă cu reprezentanții FIS. Discuția lor a produs încă un material prețios, publicat pe site-ul fis-ski.com. Traducerea integrală a interviului poate fi citită mai jos:

FIS: Bună, Alex! Cât de fericită este inima norvegiană de sărituri cu schiurile a antrenorului austriac după weekendul de la Lillehammer?

Alexander Stöckl: Inima mea de sărituri cu schiurile este foarte fericită (râde). În mod special după rezultatele din weekend. Duminică a fost cireașa de pe tort, cu victoria lui Kenneth Gangnes. Dacă îi cunoașteți povestea, cu accidentarea la genunchi și toate suișurile și coborâșurile sale, este o satisfacție pentru antrenor și echipă că a fost în stare să revină.

FIS: După numai trei competiții individuale aveți cinci clasări pe podium. Vă așteptați la un start atât de prosper?

AS: Nu, nu te poți aștepta la așa ceva. De obicei, este un pic dificil dacă sari acasă. Lucrurile nu stau ca în fotbal (râde). Atleții au parte de mai multă presiune și stres. Așadar, este și mai remarcabil că am avut un sfârșit de săptămână atât de reușit.

FIS: Patru norvegieni au fost pe podium. Cât de important este să aveți o astfel de profunzime în cadrul echipei?

AS: Acesta era țelul nostru. Cu muncă pe termen lung am vrut să ajutăm mai mulți săritori să își atingă potențialul maxim. Acum se pare că am izbutit aceasta. Avem sportivi numeroși, care sunt capabili să se claseze pe podium. Acest lucru este o cerință bună pentru a avea succes în evenimente, ca Turneul Celor 4 Trambuline sau Campionatele Mondiale de Zbor cu Schiurile.

FIS: Doi dintre sportivii dumneavoastră nu au jucat un rol important până acum, chiar dacă mulți se așteptau să se descurce bine: Rune Velta și Anders Fannemel. Când vor putea aceștia doi să își demonstreze din nou performanțele cele mai bune?

AS: Sper că în curând (râde). Succesul pe care l-ai avut în trecut duce la mai multă presiune. Așteptările celor din jur și ale tale cresc. Aceasta ar putea fi problema lor. Rune Velta a avut un sezon fantastic, în mod special victoria de la Campionatele Mondiale a fost foarte emoționantă pentru el. Dintr-odată, dintr-un nimeni devii un superstar în Norvegia. Nu este ușor. Media poate și să fie destul de agresivă aici și se așteaptă de la el să sară bine. În vară nu a avut un start bun, la fel ca acum, în iarnă. A decis că vrea să ia o pauză de la competiții și să se antreneze în acest timp. Cred că această mutare este foarte deșteaptă. Să sperăm că va fi din nou în formă bună pentru Turneul Celor 4 Trambuline.

Lucrurile sunt similare și în cazul lui Anders Fannemel. Dar el n-a fost prea constant nici în anii anteriori. În vară ne-am gândit că totul este sub control în situația sa. Acum vedem că nu funcționează totul bine încă. Lucrează la asta. Anders e foarte motivat. Nizhny Tagil ar putea fi bun pentru el. A avut experiențe pozitive acolo și trambulina i se potrivește.

FIS: Descalificarea din proba pe echipe de la Klingenthal mai are vreo semnificație în cazul lui Anders Fannemel?

AS: Desigur, astfel de lucuri afectează un săritor. În mod special când echipa este eliminată din cauza ta, în urma unei greșeli atât de prostești. Acest lucru sporește incertitudinea cu care se luptă.

FIS: Acum, descalificările pot fi singura problemă care să strice puțin starea de spirit. Care este explicația dvs. pentru cele șase descalificări ale norvegienilor în acest sezon?

AS: Din nefericire, nu pot să explic în doar două propoziții. La Lillehammer, grupul național a fost cel mai afectat. Atleții și antrenori au fost pregătiți prost pentru noua procedură dinaintea startului. Nu am comunicat-o suficient de bine. Înțeleg că oamenii se gândesc acum că norvegienii încearcă să forțeze limitele, dar nu a fost cazul. Nu poate fi obiectivul nostru ca jumătate din echipă să fie eliminată din competiție. A fost, de asemenea, o situație dificilă pentru mine referitor la poziția antrenorilor. M-a durut.

FIS: Aceste descalificări v-au costat deja puncte…

AS: Da, între 150 și 300 în deschiderea de la Klingenthal și câteva la Lillehammer. Într-adevăr, ne doare.

FIS: Mai ales luând în considerare lupta strânsă din Cupa Națiunilor în sezonul precedent…

AS: Exact. Luând aminte la aceasta, a fost un început rău. Încercăm tot ce putem pentru a controla acest fenomen. Am avut niște discuții pe această temă. Descalificările pun întreaga echipă într-o lumină proastă și nu este bine, avându-i în minte pe sportivii tineri.

FIS: Haideți să vorbim despre lucruri mai plăcute. Mai sunt doar două weekenduri de Cupa Mondială până la Turneul Celor 4 Trambuline. Există vreun săritor în echipă care, în viziunea dumneavoastră, poate să fie suficient de constant pentru a juca un rol important în lupta pentru titlu?

AS: Nu voi menționa nume acum. Știu precis ce efect ar avea asta. Acel săritor ar putea citi și el acest interviu. Sunt doar fericit că avem atleți mulți, care pot să se numere printre cei mai buni. Sper ca ei să își păstreze forma actuală până la Turneu. Avem profunzime în cadrul echipei noastre pentru Turneul Celor 4 Trambuline. Acest lucru a reprezentat întotdeauna un punct forte al austriecilor. Au avut câțiva candidați la Turneu, în vreme ce alte echipe aveau doar unul. Toată lumea cunoaște cât de epuizantă este competiția. Acel candidat poate avea probleme foarte ușor. Ne aflăm într-o poziție bună cu echipa noastră.

FIS: Austriecii au dominat Turneul Celor 4 Trambuline în ultimii ani, dar nu au avut parte de un debut foarte bun în această stagiune. Își vor intra în formă la timp?

AS: Absolut. Nu s-au descurcat prea bine până acum în acest sezon, însă fac o treabă foarte bună și vor avea din nou câțiva favoriți înainte de începerea Turneului.

FIS: Aveți un favorit pentru Turneul Celor 4 Trambuline?

AS: Nu am avut destule competiții până în prezent. Un weekend a fost anulat în totalitate. La Lillehammer am avut două întreceri pe trambulina normală. Aceasta nu reprezintă un indicator prea bun. Nu pot să spun cine va fi în top. Severin Freund e, cu siguranță, unul dintre cei mai constanți săritori. A sărit foarte consistent până acum și este, în mod cert, unul dintre favoriți.

FIS: Care sunt dorințele dumneavoastră pentru restul sezonului, de exemplu în ceea ce privește vremea?

AS: Ar fi frumos dacă am putea avea doar câteva competiții dificile, iar majoritatea evenimentelor să decurgă normal. Sper că am avut deja suficiente dificultăți și ne așteaptă vremuri bune.

sursă foto: frodo.at

interviu tradus de Marcu Czentye

Preview: Lillehammer

Primele două grupaje ale acestei Cupe Mondiale nu au avut parte de cele mai bune condiții meteorologice, însă traseul sezonului pare să se schimbe odată cu întâiul eveniment organizat de țara inventatoare a acestui sport, locul de proveniență al actualului lider al clasamentului general, Daniel Andre Tande – Norvegia. Icarii moderni au avut o săptămână la dispoziție pentru a-și reintra în ritmul competițional, iar adaptabilitatea fiecăruia va fi testată de-a lungul a trei zile interesante, în acest weekend. Dacă nu vor interveni din nou factori negativi, întrecerile de la Lillehammer vor debuta vineri-seara, de la ora 21:15, cu ocazia calificărilor, care vor fi transmise exclusiv de Eurosport Player. Programul va continua sâmbătă, de la ora 17:45, cu ocazia celei de-a doua etape individuale a stagiunii. Acțiunea acesteia va putea fi urmărită pe Eurosport HD. Spectacolul se va termina odată cu sfârșitul etapei de duminică, ce va debuta la ora 15:45 și va fi transmisă concomitent de Eurosport 1 și Eurosport HD.

Info despre trambulină: Lysgardsbakken este una dintre trambulinele-simbol din lumea săriturilor cu schiurile. Dimensiunea trambulinei este de 138 de metri, iar punctul de construcție se situează la 123 m. Recordul oficial al elegantei arene este deținut de elvețianul Simon Ammann, care a zburat 146 de metri, în anul 2009. Lysgard a fost construită în anul 1992 și poate găzdui până la 50,000 de spectatori – una dintre cele mai încăpătoare trambuline.

Date despre locație: Lillehammer, situat în sudul Norvegiei, este un municipiu viu, în care plictiseala moare. Populația de circa 30,000 de locuitori se bucură de privilegiul ocupării unui spațiu special al țării din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi că localitatea are în componență singurul Muzeu Olimpic din nordul Europei, un loc ideal în opinia vizitatorilor interesați de sport. Lillehammer este recunoscut drept o destinație bună pentru cicliști, dar și un centru veritabil al sporturilor de iarnă, istoria îndelungată a municipiului confundându-se cu schiurile. În acest sens, legenda spune că pretendentul la tronul Norvegiei era dus pe schiuri de la Lillehammer la Rena. Revenind la sport, Lillehammer a fost gazda Jocurilor Olimpice de iarnă din 1994 și va organiza Olimpiada de Tineret din 2016. De asemenea, reprezentanții de seamă ai municipiului își doresc ca istoria să se repete, depunându-și deja candidatura la găzduirea Olimpiadei de iarnă din 2022, alături de Oslo. Municipiul este străbătut de râul Mesna și este înconjurat de munți, aparținând de o zonă cu climat subpolar.

Rezultatele recente: Roman Koudelka și Gregor Schlierenzauer s-au impus în cele două etape de pe Lysgardsbakken din sezonul trecut. Peter Prevc, respectiv Anders Fannemel au ocupat locurile 2, iar Michael Hayböck a încheiat ambele competiții pe locul 3. De-a lungul timpului, „Schlieri” și Simon Ammann au avut parte de performanțe notabile pe această arenă. Apropo de primul menționat dintre cei doi, austriacul vine după un weekend în care s-a antrenat tocmai la Lillehammer – o decizie inspirată în cele din urmă, întrecerile din Ruka anulându-se – și s-ar putea ca Gregor să fie unul dintre cei mai îndreptățiți să spere la o clasare pe podium în aceste zile.

Etapele de Cupă Mondială masculină vor fi precedate de prologul sezonului feminin, la care va lua parte și Dana Haralambie. În cel mai bun caz, acest weekend va fi lipsit total de probleme de ordin meteorologic, românca își va face loc în topul clasamentului, iar pe tabloul masculin vom putea admira spectacol de cea mai înaltă calitate. Rămâne de văzut cât de mult i-a afectat pe săritori pauza nedorită din Finlanda și cum va reacționa Daniel Andre Tande purtând tricoul galben, chiar sub privirile compatrioților din tribune, care spre nemulțumirea lor nu îl vor putea admira în aceste zile pe Rune Velta, norvegianul comunicând că nu se simte în forma necesară pentru a concura.

sursă foto: skisprungschanzen.com

Marcu Czentye

Anders Jacobsen, un nume de neuitat

Nu mi-aș fi dorit ca această zi să fi sosit vreodată, deși cunosc că timpul se scurge repede, iar capătul oricărui lucru pământesc este inevitabil, venind întotdeauna mai repede decât ne-am aștepta. Când scriam cuvintele de mai jos în articolul referitor la retragerea lui Anders Bardal, nicio clipă nu mi-a trecut prin minte că ele s-ar putea transforma în realitate înaintea începerii noului sezon, fapt care mă mâhnește: „Anders Bardal lasă un gol de neumplut în acest sport, și mai ales în echipa Norvegiei, în care cei trei Anders rămân doar doi, iar din cei doi va fi rămas în viitorul nu foarte îndepărtat doar unul, timpul trecând cu repeziciune și deasupra carierei lui Anders Jacobsen.”

Anders Jacobsen, omul căruia i se datorează o mare parte din motivele pentru care am început să iubesc săriturile cu schiurile, a luat astăzi decizia de a se retrage din activitate, urmându-i exemplul deja fostului coleg de echipă, Anders Bardal. Prin 2006, la vârsta de 9 ani, am început să urmăresc spectacolele organizate de lumea Icarilor moderni, iar simpatia pentru echipa Norvegiei a fost ceva ce s-a declanșat prompt și pentru totdeauna. Într-o echipă din care mai făceau parte Roar Ljoekelsoey și Bjoern Einar Romoeren, Anders Jacobsen a fost cel care a ieșit în evidență pentru mine datorită stării sale de spirit, fiind unul dintre zburătorii joviali și zâmbăreți, dar și mulțumită stilului său elegant în timpul zborului, cu care a obținut numeroase puncte vitale pentru cariera sa și pentru echipa Norvegiei, pe care a condus-o adeseori înspre reușită.

Având în spate o experiență de viață incredibilă, Anders a decis să își schimbe meseria de instalator pentru cea de săritor cu schiurile, lăsând țevile sparte pentru telemark. Hotărârea nu s-a dovedit nici în cea mai mică măsură o greșeală, astfel că de acum, după 12 ani ca Icar modern, despre Anders Jacobsen în calitate de sportiv se va vorbi la timpul trecut, dar se vor pomeni cuvinte și remarci elogiative, care îi vor imortaliza performanțele. Cu 6 participări la Olimpiadele de Iarnă, o medalie de bronz olimpic la Vancouver, 7 medalii la Campionatele Mondiale de Ski Nordic, printre care una de aur, la Falun, 164 de prezențe în Cupa Mondială, 28 de apariții pe podium, 10 victorii de etapă și un Vultur de Aur în vitrină, câștigat în sezonul 2006/2007, norvegianul se poate declara satisfăcut de realizările sale, care l-au împlinit și i-au oferit un loc de prestigiu în istoria celui mai frumos sport de iarnă – săriturile cu schiurile.

Dublu câștigător la Oberstdorf și Garmisch-Partenkirchen, dar și învingător pe trambulina din Vikersund în 2007, celui de-al doilea Anders care alege să se retragă în decursul unei luni i se va simți lipsa, în mod cert. Din nefericire, ambii „Anderși” au făcut brusc alegerea retragerii, producând sentimente neplăcute suporterilor lor, care cu siguranță ar fi preferat să știe din timp gândurile Icarilor moderni pentru a savura cum se cuvine ultimele apariții și desprinderi de pe masa trambulinei.

La 30 de ani, Anders Jacobsen lasă în componența lotului Norvegiei un singur Anders (Fannemel), declarând că lipsa de motivație și nevoia celor doi copii și a soției de a-l avea alături acasă se numără printre factorii care au influențat decisiv intenția de retragere. Absența motivației l-a mai determinat pe Anders să se retragă temporar din echipa Norvegiei, iar eu și ceilalți iubitori ai acestui sport vom spera, probabil în zadar, la o potențială întoarcere a simpaticului Anders Jacobsen pe trambulinele de sărituri cu schiurile.

Rămas-bun, zburător și om mare! Anders Jacobsen, un nume de neuitat

surse foto: zimbio.com, wikimedia.org

Marcu Czentye

Un călător la capăt de drum

Deși poate conține greutăți și situații dificile, orice călătorie își atinge climaxul de frumusețe la final, atunci când se trage linia. Mai trece o secundă, mai trece o oră, chiar o zi și decizia rămâne neschimbată. După 25 de ani investiți totalmente în săriturile cu schiurile, Anders Bardal, zis și „Superman”, se retrage definitiv, la vârsta de 32 de ani, fără a privi prea mult înapoi.

Momentul părăsirii competițiilor și clipa finală a tuturor capitolelor vieții vin inevitabil pentru fiecare, în grabă, mult mai devreme decât și-ar dori omul. Important este ca, în timpul alocat, deciziile semnificative să fie luate, iar ocaziile să nu fie ratate, fiindcă deseori ele nu se mai întorc…

La finalul carierei sale, despre norvegianul Anders Bardal nu se poate vorbi în prea multe feluri. În fapt, este posibil doar într-unul singur: în cel encomiastic. De ce? Pentru că încântarea unor zboruri lungi s-a soldat cu performanțe înscrise în cărțile de istorie (imaginare) ale săriturilor cu schiurile. Cu două medalii de aur la Campionatele Mondiale de Ski Nordic de la Val di Fiemme, respectiv Falun, două medalii de bronz câștigate la Olimpiadele de Iarnă de la Vancouver, respectiv Sochi, 287 de apariții în Cupa Mondială, 34 de urcări pe podium, 7 victorii de etapă, nouă participări la Olimpiadă și nu în ultimul rând, cu un Mare Glob de Cristal în vitrină, îmi închipui că varianta norvegiană și palpabilă a supereroului din benzile desenate ale celor de la DC Comics poate să se declare mai mult decât satisfăcut cu realizările sale profesionale, care probabil au depășit enorm așteptările și inocentele vise îndrăznețe din copilărie.

Mai mult decât succesele de pe trambulinele din jurul lumii, Anders Bardal a rămas în inimile iubitorilor acestui sport ca fiind un om remarcabil, cu o stare de spirit în general pozitivă, emanând energie și bunăvoie celor din apropierea sa. Cu zâmbetul larg, prezent-permanent pe față, și cu o charismă atipică locuitorilor țărilor scandinave, „Superman” s-a dovedit a fi întotdeauna un excelent membru al echipajului norvegian, cu precădere în întrecerile de mare anvergură, perfectându-și palmaresul colectiv cu o medalie de aur, obținută în urmă cu mai puțin de o lună, la Campionatele Mondiale de Ski Nordic de la Falun.

Lăsând în urmă lumea Icarilor moderni într-o manieră discretă prin care și-a reliefat modestia, trăsătură definitorie a oricărui mare campion, Anders Bardal lasă un gol de neumplut în acest sport, și mai ales în echipa Norvegiei, în care cei trei Anders rămân doar doi, iar din cei doi va fi rămas în viitorul nu foarte îndepărtat doar unul, timpul trecând cu repeziciune și deasupra carierei lui Anders Jacobsen.

Salutat și aplaudat la scenă deschisă de fanii prezenți la baza trambulinei Letalnica, din Planica, Anders Bardal a mulțumit tuturor, întorcându-le zâmbete și salutări, în timp ce aceștia îi scandau numele cu putere, mii de oameni răsunând într-un singur glas: ”BARDAL!!!”. Pregetând înainte de a face alți pași pe zăpadă, strat acoperitor al pământului pe care a aterizat de nenumărate ori, „Superman” a fost surprins de camerele de luat vederi în timp ce recepta entuziasmul tribunelor, răsuflând ușor pe gură, gest placardat de oricine la atingerea punctului final al unui drum, al unei călătorii, al unei cariere îmbibate în reușită.

La fel ca și cariera lui Anders Bardal, acest articol se încheie, dar nu înainte de a prezenta cuvintele declarate de însuși „Superman” referitoare la decizia sa de a se retrage, probabil pentru prima oară traduse în limba română:

„După 25 de ani petrecuți în calitate de săritor cu schiurile, dintre care 15 în Cupa Mondială, am hotărât să renunț la săriturile cu schiurile. Duminică, 15 martie 2015, am realizat ultimul meu zbor, pe Holmenkollen. Întotdeauna am spus că vreau să mă retrag atât timp cât lucrurile încă merg bine. Acum am sentimentul că nu mai am motivația în procent de 100%, necesară pentru a mă număra printre cei mai buni din lume. Sunt mândru și recunoscător pentru faptul că am putut reprezenta Norvegia în acest sport, pe care îl îndrăgesc cel mai mult. A fost o carieră lungă și plină de evenimente, cu multe urcușuri și coborâșuri. Acum sunt încântat să văd cum este să trăiești fără săriturile cu schiurile. Poate mă voi întoarce pe trambuline în viitor, într-un rol sau altul. Acum mă voi focaliza pe alte chestiuni în viață. Am o soție foarte răbdătoare, care merită prezența mea acasă mai des. Am copii care au nevoie de tatăl lor aproape. Împreună vom începe să ne construim propria casă în Steinkjer, în această vară.”

Jos pălăria, Anders Bardal! Ne vei lipsi!

surse foto: gettyimages.com, static.berkutschi.com, ais.badische-zeitung.de

Marcu Czentye 

Încă o dată, Norvegia!

După calificările de vineri câștigate de Anders Jacobsen, etapa cu numărul 29 a Cupei Mondiale 2014/15 a debutat în prezența unui vânt puternic, oscilant, care a pus în mare pericol desfășurarea primei manșe. Pe trambulina cu mărimea de 130 de metri din municipiul finlandez Lahti, întâia parte a competiției pe echipe a fost considerabil bulversată de direcția și puterea vântului trimis de Eol, dar standardul evoluțiilor a fost în general ridicat la o ștachetă mulțumitoare în ochii spectatorilor.

În primul schimb al primei manșe, reprezentantul gazdelor Jarko Maeaettae a fost primul săritor care a izbutit să treacă de punctul de construcție, situat la 116 m, aterizând cu patru metri de partea corectă a acestuia. Încadrat de prestații decente reușite de Piotr Zyla, Gregor Schlierenzauer și Richard Freitag, zborul lui Anders Bardal a fost cel mai impresionant al primului dintre cele opt schimburi ale zilei, aterizând la pragul de 127,5 m. În cea de-a doua parte a manșei întâi, Klemens Muranka, Anders Jacobsen și Marinus Kraus au salvat imaginea întregii ture, care a fost de altfel cea mai placidă a întrecerii, ceilalți sportivi, printre care și Manuel Poppinger dezamăgind, austriacul sărind doar 92 de metri. Cel de-al treilea schimb a fost de asemenea mediocru, doar Daiki Ito, Michael Hayböck, Anders Fannemel și Markus Eisenbichler fiind autorii unor performanțe notabile, cuprinse între 118-122 m, într-o serie în care Janne Ahonen a avut de luptat cu vântul și a ales o aterizare prematură în scopul evitării unei potențiale căzături. Ultimul schimb al primei părți a fost mai animat, Kamil Stoch, Noriaki Kasai și Peter Prevc aterizând în intervalul 124-125,5 m, înainte ca Severin Freund și Stefan Kraft să conchidă manșa cu evoluții lungi de 127,5, respectiv 131 m.

Drept urmare, în finalul primei manșe Germania ocupa prima poziție a podiumului intermediar, secondată de Norvegia, urmărită la mică distanță de Polonia, în timp ce delegațiile Franței, Coreei de Sud, Statelor Unite ale Americii, dar și cea a țării gazde, Finlanda, se vedeau nevoite să spună „La revedere!” competiției.

Manșa finală a fost inițiată de două zboruri demne, ale germanului Freitag și ale austriacului Schlierenzauer, acestea pălind în comparație cu evoluțiile polonezului Zyla și norvegianului Bardal, care au plutit 128, respectiv 129 de metri și jumătate. A doua serie a jumătății secunde a concursului nu a impresionat, dar a numărat șase prestații de peste 116 m, una dintre ele aparținându-i lui Poppinger, care s-a revanșat pentru nereușita primului zbor. În penultimul schimb al zilei, Daiki Ito, Anders Fannemel și Michael Hayböck au sărit între 126 și 128 de metri, cu puțin timp înainte ca Markus Eisenbichler să fie nevoit a atinge zăpada cu mâinile la aterizare, diminuând într-o oarecare măsură șansele Germaniei la câștigarea etapei. În tura finală, Stefan Kraft, Noriaki Kasai și Severin Freund au izbutit sărituri satisfăcătoare, fiind totuși devansați de Peter Prevc, care s-a oprit la jumătate de metru distanță de dimensiunea trambulinei. Fără intenția și capacitatea de a depăși recordul trambulinei, stabilit de austriacul Andreas Widhölzl în 2006, Rune Velta a fost ultimul sportiv care s-a desprins de pe masa trambulinei și a zburat doar 123 de metri – o performanță în limitele normalului, un normal însă care a fost suficient pentru securizarea unei noi victorii obținute de echipa masculină a Norvegiei, recent devenită campioană mondială.

Cu 1069 de puncte în cont, reprezentanții țării fiordurilor (Anders Bardal, Anders Jacobsen, Anders Fannemel și Rune Velta) și-au adjudecat întâietatea, situându-se înaintea germanilor (Richard Freitag, Marinus Kraus, Markus Eisenbichler și Severin Freund) și a japonezilor (Shohei Tochimoto, Taku Takeuchi, Daiki Ito și Noriaki Kasai), care au completat podiumul zilei. Ajunși la finalul unei competiții sâcâite nițel de vânt, săritorii se pregătesc deja pentru ziua de mâine, în care etapa individuală se anunță extrem de echilibrată și imprevizibilă. Mă tem, însă, că recordul trambulinei din Lahti va rămâne neatins și după terminarea etapei individuale. Sper să mă înșel…

Podium: 1. Norvegia, 2. Germania, 3. Japonia

Surpriza zilei: Echipa Țării Soarelui Răsare

surse foto: forum.rojadirecta.es, fis-ski.com

Marcu Czentye