INTERVIU cu Ion Sorin Hobana

media.tvrinfo ro

Iubim săriturile cu schiurile, dar nu cred că am putea simți magia lor în același fel dacă întrecerile dintre săritori nu ar fi însoțite de comentarii captivante și pline de substanță. Sunt foarte bucuros fiindcă Ion Sorin Hobana, comentator Eurosport & TVR, a acceptat să răspundă unui set de întrebări adresat de mine. Să stau de vorbă, virtual, cu omul care este glasul românesc al săriturilor cu schiurile din 1997 încoace a fost, în ceea ce mă privește, un vis îndeplinit. Calitatea răspunsurilor îmi confirmă un considerent: cu oameni ca Ion Sorin Hobana, presa românească și țara, în genere, ar funcționa la standardele optime. Sper ca și voi să vă bucurați de acest interviu.

Marcu Czentye: Parcursul dvs. profesional v-a adus, la un moment dat, în direcția vântului de portanță, primind din partea domnului Dumitru Graur sarcina de a comenta sărituri cu schiurile, pentru prima oară în România. Ce amintiri aveți de la primul comentariu și cum vă face să vă simțiți știind că sunteți primul comentator al acestei discipline sportive în țara noastră?

Ion Sorin Hobana: Primul comentariu … Sunt mai bine de două decenii de atunci, eram tânăr, trecuseră doar vreo doi ani de la înființarea Redacției SPORT TVR (care a pornit, în 1990, cu o mână de oameni, între care Dumitru Graur, Cristian Ţopescu, Ilie Ciurescu, Ioan Todan, Cornel Pumnea, Ionel Stoica, Doru Lepădatu și subsemnatul) … Participam, în calitate de ziarist sportiv, comentator TV, la prima mea ediție a Jocurilor Olimpice, cea de iarnă de la Albertville, Savoia, Franța, din februarie 1992. Era și prima deplasare de o asemenea durată … Totul era nou și nemaipomenit pentru mine … Pe atunci nu era atât de simplu ca astăzi, cu Internetul, cu documentarea, aflarea și compilarea rapidă a informațiilor, datelor, statisticilor, listelor de start, etc. M-am pregătit timp de luni bune înainte, pentru a mă prezenta cât mai bine. Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ieri, prestațiile tânărului finlandez Toni Nieminen și coechipierilor săi, sau ale austriecilor Ernst Vettori, Martin Hoellwarth și actualului antrenor al lotului țării sale, Heinz Kuttin … Pe vremea aceea, la noi nu existau decât urmele unor trambuline mai vechi, așa că speranțele mele de a mai putea comenta acest frumos sport, pe care l-am îndrăgit încă de atunci, se legau de următoarea ediție a JO de iarnă, care urma să aibă loc peste doar doi ani, în februarie 1994, la Lillehammer, în Norvegia.

MC: Nu multă lume știe că jurnalistul Ion Sorin Hobana are 34 de ani de experiență în domeniul jurnalismului sportiv. Care ar fi secretul unei perioade atât de îndelungate în care v-ați îndeplinit meseria cu profesionalism exemplar?

ISH: Mai întâi, nimeni nu e perfect, fiecare încearcă sau ar trebui să încerce să facă lucrurile pe care le are de făcut cât mai bine – dar asta depinde de foarte multe – pricepere, cunoștințe, talent, anumite calități specifice domeniului, experiență, inspirație, etc. Nimeni nu le are pe toate, dar … ne străduim :). Apoi, vorbim despre 34 de ani de muncă la TVR (împliniţi oficial pe 2 noiembrie a.c.); în domeniul jurnalismului sportiv, sunt, din 1990 încoace, doar vreo … 26. Revenind la ideea anterioară, dacă generalizăm puțin discuţia, chiar e greu de spus ce e mai important, elanul tinereții, mai puțin bazat însă pe cunoaștere, sau experiența maturității, atinsă însă inevitabil de rutină și de vârstă? Probabil că adevărul e, ca mai mereu, la mijloc. Eu unul încerc, deși am schimbat de curând prefixul la 5, să-mi păstrez pe cât posibil intacte interesul pentru nou, frumos, spirit competițional, dorință de autodepășire, etc. Am citit și citesc foarte mult, îmi plac și discut cu prietenii despre multe, mă străduiesc să fiu la curent cu chestiunile cu adevărat importante … deși mărturisesc că uneori mi-e greu, și mă simt obosit de povara atâtor lucruri nelalocul lor pe care le văd întâmplându-se în lume, în jurul meu … N-am să intru însă în amănunte, fiindcă e mai bine să păstrăm un ton pozitiv, și ar fi prea multe lucruri negative de menționat aici … Le văd, mă dor, dar încerc să trec peste ele …

MC: Probabil că sunteți satisfăcut de faptul că v-ați împlinit visuri jurnalistice, ca participarea pe viu la Olimpiade și Campionate Mondiale, în calitate de comentator. În viziunea dumneavoastră, cum vi se pare o Olimpiadă de Iarnă diferită de oricare altă competiție sportivă de mare anvergură?

ISH: Da, am cam fost la mari competiții 😉 Am participat, într-un fel sau altul (redactor, reporter, prezentator, realizator, producător, comentator, coordonator) la practic toate transmisiunile TVR ale marilor competiții sportive de după 1989, începând cu CM de fotbal Italia 1990 (primul comentariu, din studioul de la București, alături de Cornel Pumnea), primele mele JO de iarnă (ediţia Albertville 1992, despre care tocmai am vorbit), primul turneu final de fotbal urmărit și comentat de la fața locului (Euro Anglia 1996), în același an am comentat de la Roma finala Champions League Juventus Torino – Ajax Amsterdam, primul mondial (Franța 1998), prima finală de mare turneu (Euro Belgia/Olanda 2000, alături de Cristian Țopescu; împreună am comentat atunci și ultima mare victorie a României la o asemenea competiție, România – Anglia 3-2), primele JO de vară (Atena 2004) … Cultura generală m-a ajutat și să ajung la un adevărat record de festivități olimpice consecutive comentate în direct la TVR, de la închiderea Torino 2006 (alături de Emil Grădinescu), deschiderile și închiderile JO Beijing 2008 și Vancouver 2010 (alături de Andi Vilara), deschiderile și închiderile de la Londra 2012 și Soci 2014 (alături de Alina Alexoi), în total 9 festivități olimpice consecutive, într-un interval de tot atâția ani … Fiecare mare competiție are aspecte care o aseamănă cu celelalte, dar și trăsături specifice, unice. Poate voi răspunde cândva cu amănunte la această întrebare, într-o viitoare carte …

MC: Sunteți alături de fenomenul săriturilor cu schiurile începând din noiembrie 1997, când eu împlinisem doar patru luni de existență. Cum vi se pare că s-a schimbat acest sport de atunci și până în acest an?

ISH: Cum precizam în răspunsul la prima întrebare, sunt alături de fenomen din februarie 1992 (se împlinesc curând 24 de ani) … E-adevărat însă că și momentul 29 noiembrie 1997 este unul foarte important din această poveste; atunci am realizat, la Eurosport, primul comentariu în limba română al reputatului canal sportiv pan-european – era prima etapă din ediția 97/98 a Cupei Mondiale la sărituri cu schiurile, desfășurată pe celebra trambulină Lysgaardsbakken din Lillehammer … Au urcat atunci pe podium germanul Dieter Thoma, finlandezul Jani Soininen și japonezul Noriaki Kasai. După cum se vede din simpla precizare a acestor nume, de atunci și până acum s-au schimbat unele aspecte, dar avem și continuitate, ca în orice domeniu. S-au profesionalizat mult și antrenamentele, și felul în care sunt organizate, desfășurate și arbitrate competițiile, îmbunătățirea tehnologiilor este și ea un factor important care a permis creșterea aproape nebunească a distanțelor în zborul cu schiurile … Nici în ski jumping, evident, lumea nu stă pe loc …

MC: Am urmărit sărituri cu schiurile și pe canale englezești, germane sau japoneze, dar niciun comentator nu mi s-a părut că se ridică la cotele pasiunii, entuziasmului și fascinației arătate de dvs. în raport cu acest sport minunat. Care sunt aspectele acestei discipline sportive care vă încântă cel mai mult?

ISH: E-adevărat că această disciplină sportivă are ceva special, care a rezonat în sufletul meu … Și eu am încercat să-mi explic de ce … Vorbind la modul general despre comentariul sportiv TV, cred că, dincolo de aspecte universale necesare pentru o prestație cel puțin decentă (voce, dicție, fluență, gramatică, lexic, spirit de observație, cunoștințe generale și de specialitate, respect pentru meserie, și altele mai mărunte ca ureche muzicală, simțul umorului, simțul măsurii, etc.), pasiunea pentru ceea ce se întâmplă pe teren (în bazin, pe trambulină, pistă, etc.) e un plus important pentru creșterea atractivității unei transmisiuni sportive. Revenind la sărituri, cred că specificul acestui sport, împlinirea, fie și pentru doar câteva secunde, a visului milenar al omului de a putea zbura fără mijloace mecanice, reprezintă acel plus care a născut pasiunea mea. Iar în ultimii ani am avut bucuria ca și la noi, din munca și dăruirea multor oameni, precum cei de la FRSB (Federația Română de Schi și Biatlon), MTS, OMV, și pasiunea multor altora, să apară acea bază de sărituri din Valea Cărbunării de la Râșnov, unde s-au disputat deja etape de Cupă Mondială, și unde chiar se va încheia sezonul feminin în această ediție (ultimele două etape sunt programate la Râșnov pe 5 și 6 martie 2016). De-abia aștept momentul în care voi putea comenta un succes românesc într-o etapă de Cupă Mondială!

MC: În România, ați devenit ușor-ușor, unul dintre motivele principale pentru care un număr mare de oameni s-au alăturat suflării din jurul săriturilor cu schiurile. Cu ajutorul unor sintagme precum „competiția de la cumpăna dintre ani”, „Icarii moderni” sau „urma de pe zona de elan”, v-ați consacrat și ați rămas în mințile urmăritorilor Eurosport și Ski Jumping-ului. Cât de important vedeți dumneavoastră comentariul în aprecierea unui eveniment sportiv urmărit la TV?

ISH: Și aici sunt multe de amintit. Pe scurt, eu nu cred că un comentariu sportiv trebuie să se transforme într-o apreciere prea tehnică, așa cum e trendul acum la fotbal – să diseci jocul, așezarea, etc., cu alte cuvinte să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Mie mi se pare că, de fapt, comentatorul TV trebuie să aibă ceva dintr-un actor, să se adreseze cât mai multor oameni, şi nu doar unui grup restrâns de specialişti, să se implice în reușita transmisiunii, care e de fapt un spectacol, ideea fiind ca fiecare (sportiv, echipă, cameraman, regizor, prezentator, sunetist, comentator, etc.) să contribuie pentru a atrage prin performanțe, imagini, tonus, etc. cât mai mulți spectatori. Oricum, cei mai mulți dintre aceștia vor să urmărească un spectacol, nu o analiză tehnică a competiției – sigur, nici aceste date nu trebuie să lipsească, dar în nici un caz să abunde (aici intervine acel simț al măsurii despre care vorbeam mai devreme). Repet însă, ar fi foarte multe aspecte și detalii de adus aici în discuție …

MC: Dacă ar fi să aleg un moment din sezonul 2014/15 ca fiind cel care mi-a rămas în memorie, ar fi zborul de 251,5 metri, izbutit de Anders Fannemel, la Vikersund. Amintirea acelei performanțe îmi este întărită de comentariul dumneavoastră, care a fost pe măsura secundelor petrecute în aer de norvegian. Ce ați simțit în momentele în care Peter Prevc, respectiv Anders Fannemel au scris istorie în direct, stabilind noi recorduri mondiale?

ISH: Recordurile mondiale sunt probabil momentele de vârf, acelea în care realmente simt că plutesc și eu, în cabina de comentariu, alături de sportivul care face performanța … Eu unul mă străduiesc ca, prin ceea ce spun și cum spun în acele clipe, să-i fac și pe telespectatori să trăiască acest adevărat extaz … Se spune că aceasta e una din meseriile în care „spontaneitatea se pregătește”. Mi-e totuși greu să apreciez cât e calculat, pregătit, respectiv cât pe bază de inspirație și trăire de moment în acele clipe speciale, în care, mărturisesc, nici nu mai pot sta pe scaun de surescitare 😉

MC: Apropo de zboruri fantastice, până la ce limită credeți că vor putea zbura Icarii moderni în viitorul apropiat?

ISH: The sky is the limit 😉 Cred că încă nu s-a atins maximumul posibilităților, așa că s-ar putea să mai vedem curând noi recorduri mondiale. Deși, dacă vom continua așa, la un moment dat va fi mai mult curaj nebunesc decât performanță sportivă …

MC: Sunt foarte curios ce părere aveți dumneavoastră despre sezonul care stă să înceapă. Pe cine vedeți favorit și la ce credeți că ar trebui să ne așteptăm?

ISH: Sunt vreo șase nume care candidează cu șanse reale la … primele șase locuri ;). Pentru mine, cel mai plăcut și interesant este atunci când avem mai mulți candidați la supremație, care sunt departajați de cât mai puține puncte în fruntea clasamentului până spre finalul ediției … Atunci, și suspansul e un element care contribuie la spectaculozitatea transmisiunilor.

MC: Aveți experiența săriturilor cu schiurile privite din exterior. Cât de înfricoșătoare vi se pare înălțimea de la care sportivii pornesc de pe bara de start?

ISH: Teribil de înfricoșătoare! Îi admir sincer și pentru acest curaj. Eu am ajuns prima dată în vârful unei trambuline la Lillehammer, în 1994, și la urcarea cu telescaunul a mai fost cum a mai fost, dar în zona de pornire, și mai ales la întoarcere (evident, tot cu telescaunul; deși mi-aș dori, nu am sărit și nu cred că voi sări vreodată cu schiurile!) atunci când masa trambulinei face să dispară și apoi să reapară zona de aterizare, mi s-a strâns realmente stomacul 😉 Ulterior, am mai trăit asemenea senzații și când am ajuns în vârful unor trambuline de zbor precum Kulm, din Austria.

MC: Există ceva ce nu știm despre omul Ion Sorin Hobana și ar trebui să știm, în calitate de admiratori ai săi?

ISH: Evident, ca în cazul oricărui om, sunt destule lucruri neștiute despre mine, dar care fac parte din gândurile și trăirile mele personale, și intenționez să le păstrez astfel. Detaliile publice pot fi găsite de cei ce doresc în CV-ul meu. Nu-mi rămâne decât să îi salut cu drag pe toți cei care se declară admiratori ai lumii „Icarilor moderni” (o frumoasă sintagmă apărută într-o discuție de acum aproape două decenii cu tatăl meu, scriitorul Ion Hobana, de la a cărui plecare dintre noi se vor împlini în curând cinci ani) și să îi invit, ca de obicei, în fața micilor ecrane ale televizoarelor conectate pe frecvențele Eurosport, începând din 20 noiembrie, pentru o nouă ediție din Cupa mondială la sărituri cu schiurile, a 19-a cu comentariul în limba română!

sursă foto: tvrinfo.ro

Marcu Czentye, în dialog cu Ion Sorin Hobana

Telemarcu e și pe: Instagram – https://instagram.com/sarituricuschiurile/ și Twitter – https://twitter.com/telemarcu

Advertisements

One thought on “INTERVIU cu Ion Sorin Hobana

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s